Unii spun că timpul a fost o invenție a oamenilor pentru a-și face mai puțin efemera și dureroasa trecerea lor pe pământ. Anii sunt ca niște borne de kilometraj pe un drum ce încă nu-l cunoști, dar de care ai nevoie pentru a te raporta la ei în curgerea lor.

În ceea ce mă privește, de ceva vreme timpul e doar un spațiu în care am șansa și bucuria să mă manifest. Am mai primit o zi, am mai primit o infinitate de posibilități din care voi manifesta doar câteva venite către mine ca o materializare a gândului ce-l port, al gândului ce sunt în gândul Universului infinit.

Aleg că la final să contabilizez valoarea și lecțiile ce mi le-a oferit anul încă prezent 2021. Au fost lecții prețioase și valoroase în egală măsură prin impactul lăsat în viață mea personală și mai ales profesională.

Multe momente au fost atât de intense și grele încât credeam că nu se vor mai sfârși, dar toate s-au terminat, toate au trecut. Am ales să rămân cu frumusețea din ele, cu valoarea adusă în timpul trecerii mele prin viață sau a vieții prin mine…

Muncă, foarte foarte multă muncă ar fi rezumatul acestui an. Aș putea spune că mi-am cunoscut încă o dată limitele fizice și psihice.

Terminarea studiilor masterale, de formare ca psihoterapeut integrativ, de supervizare, a cursului de adicții și dependente, formări și cursuri conexe de art terapie, trainer și formator, de pedagogie, sute de ore de lucru în cabinet, organizarea primei tabere, workshopuri, de salvat o firmă, de comemorat 7 și 2 ani de la dispariția părinților de care la sărbători mi se face așa dor, zeci de ore proprii de terapii venite să mă ajute să trec prin acestea toate.

Orice psiholog conștient și responsabil știe că are nevoie de însoțire pe parcursul evoluției sale în propriile ore de terapie. Mereu e ceva de curățat și luminat spre a fi luminos în însoțirea sufletelor oamenilor.

Psihologii sunt oameni și cum „nimic din ce e omenesc nu mi-e străin” acum las ca amprenta lăuntrică să-și manifeste firea… măștile nu sunt de ajutor si când nu mai ai nimic de demonstrat nimănui, decât ție însuti chiar nu mai contează ce spun ceilalți.

Vâslind prin viață în valurile acestui an, am cunoscut atât înfrângerea valurilor, dar am fost și mai aproape de soare pe vârful lor. De acolo poți savura măreția clipei de la care privești adânc în inima ta, reverberația ei.

Aș fi vrut să pot spune că am atins un apogeu dar cum creșterea e continua, doar înfumurarea unui EGO nestăvilit ar putea spune: atât și nimic mai mult. Cu cât am aflat mai multe, am realizat cât de multe mai am de aflat…

Activitatea de cabinet a fost una epuizantă pe alocuri, dar extrem de frumoasă. Cazuistica? Pacienți bolnavi de cancer, dependente, gay, atacuri de panică, depresie și anxietate, dolii si pierderi, tulburări emoționale și comportamentale, copii și adolescenți afectați de trecerile bruște de la scoală online în offline, ADHD etc.

Cu cât lucrăm mai profund pe traumă poți deveni din ce în ce mai temător pentru că ies la suprafață lucruri, fapte, evenimente suprimate atât de mult timp. Te poți opri, de teama că o să doară. E in regulă si așa.

Da, mai înainte de a vindeca, doare cel mai ades. Medicamentele sunt în esență amare, nu-i așa? Si totuși vindecă.

Un furuncul ce puroiază, mai înainte de a ajunge furuncul, a colectat puroi puțin cate puțin și tot astfel se ajunge în stadiul în care poate cangrena, fiind pusă în discuție o amputare. Vindecarea reală vine abia când incizezi rana și cureți profund.

Am curățat și-n propria-mi viața obiceiuri ce nu-mi slujeau, am eliberat oameni pe care mi-i doream mai mult eu in viața mea decât ei pe mine, am învățat ca unii oameni te pot folosi pentru a-si atinge scopul atât cat le permiți sa te folosească și am învățat sa merg mai departe continuându-mi drumul fără ei.

 Atunci când peisajul călătoriei nu mai este unul care să te încânte, schimba peisajul și vor apărea noi oportunități.

Doar de complezenta nu merita sa-ti irosești viața lângă oameni ce nu te încurajează și susțin pe drumul tău. Mulțumește-le pentru însoțire pană aici si continuă-ți drumul. Gândește mare!

La începutul fiecărui an îmi setez obiective pe care le pun in borcanul de dorințe. Plantez semințe de suflet in terenul virtual al Manifestării. Ai fi surprins/ă să știi câte s-au îndeplinit. Ca și procent depășesc 70%, diferența făcând-o doar contextul pandemic de a nu fi aproape de 100%. Secretul?

In noaptea dintre ani roagă Divinul sa-ti fie călăuză si nu vei greși niciodată, nu te va părăsi niciodată.

Lasă-ti inima să aleagă pentru tine!

 Să-ți dorești oameni frumoși la minte și suflet de la care să înveți frumusețea vieții.

Setează intenția de a avea ce-ți dorești cu toată amprenta energetică a sufletului tău ca și cum deja sa-mplinit.

Sa râzi, să te joci, sa te bucuri ca un copil învățând ce-i iertarea și vei avea inima ușoară și senină.

Nu lăsa nimic să te oprească din urcarea ta către stele și mai ales NU LĂSA PE NIMENI SĂ-ȚI FURE VISUL!

Sus inimile, La mulți ani!