𝑴𝒖𝒍𝒕 𝒕𝒊𝒎𝒑 𝒂𝒎 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒓𝒄𝒂𝒕 𝒔𝒂-𝒎𝒊 𝒆𝒙𝒑𝒍𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒄𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒔𝒊𝒎𝒕 𝒊𝒏 𝒓𝒂𝒑𝒐𝒓𝒕 𝒄𝒖 𝒄𝒆𝒊𝒍𝒂𝒍𝒕̦𝒊 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊, 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒑𝒕 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒊𝒆𝒄𝒕𝒂𝒎 𝒅𝒊𝒏 𝒓𝒆𝒍𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝒄𝒖 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒎𝒆𝒊.

Si după mulți ani de investigații, vreo 8, am ajuns în cele din urmă la o concluzie acceptată de Ego-ul meu in cele din urmă. Și ți-o spun și ție.

Mintea noastră egotică e divizată și ea. Fuge mereu, ori in trecut și atunci se victimizează, ori fuge în viitor și devine anxioasă. (Să nu mă înțelegi greșit, nu generalizăm, tu poți fi foarte bine cu tine și te felicit.)

„𝑬 𝒎𝒂𝒊 𝒈𝒓𝒆𝒖 𝒅𝒆𝒛𝒗𝒂̆𝒕̦𝒖𝒍 𝒅𝒆𝒄𝒂̂𝒕 𝒊̂𝒏𝒗𝒂̆𝒕̦𝒖𝒍. ”

Intr-unul din modulele de formare din școala integrativă de psihoterapie, în Analiza Tranzacțională – ni se spunea că „Realitatea este o iluzie”.

Pentru mine, cea de la acea vreme, era extrem de greu de acceptat și conceput acest lucru. Femeia de afaceri știa una și buna: îi laie sau bălaie. Avusesem o copilărie traumatizantă din anumite puncte de vedere si dacă atunci era realitatea mea firească, adultul care trăia propria realitate intr-un mod diametral opus, nu înțelegea totuși de ce în continuare nu-i este bine.

Și te rog să mă urmărești.

𝑪𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒄𝒆𝒑𝒊 𝒄𝒂 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒆 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒑𝒆𝒓𝒄𝒆𝒑𝒕̦𝒊𝒂 𝑻𝒂. 𝑹𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒂𝒔̦𝒂 𝒄𝒖𝒎 𝒆 𝒆𝒂, 𝒊̂𝒏𝒔𝒂̆ 𝒓𝒂𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒍𝒂 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒕̦𝒊 𝒔𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒂̂𝒎𝒑𝒍𝒂̆ 𝒆 𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒆𝒙𝒑𝒆𝒓𝒊𝒆𝒏𝒕̦𝒆𝒍𝒆 𝒂𝒏𝒕𝒆𝒓𝒊𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒎𝒂𝒊 𝒄𝒖 𝒔𝒆𝒂𝒎𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍𝒂̆𝒓𝒊𝒆, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒂𝒅𝒖𝒍𝒕̦𝒊𝒊 𝒂𝒖 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒎𝒊𝒏𝒂𝒕 𝒄𝒐𝒑𝒊𝒍𝒖𝒍 𝒄𝒖 𝒑𝒓𝒆𝒋𝒖𝒅𝒆𝒄𝒂̆𝒕̦𝒊, 𝒊𝒍𝒖𝒛𝒊𝒊, 𝒔𝒖𝒇𝒆𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒆 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒂𝒃𝒖𝒛 𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒇𝒆𝒍: 𝒇𝒊𝒛𝒊𝒄, 𝒗𝒆𝒓𝒃𝒂𝒍, 𝒆𝒎𝒐𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍 𝒐𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒂𝒍𝒕𝒂̆ 𝒏𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂̆.

Lupți de fapt între ceea ce este intern și extern.

Când percepi realitatea, îți lărgești conștiința.

Ca să fiu conștient de Sine trebuie să accept realitatea, nu că mentalitatea mea e realitate. Atunci nu sunt în prezent. Eu am șansa să conștientizez între gânduri. Uneori este ceea ce este și confund percepția mea cu ceea ce este. (de fapt eu mă revolt împotriva mea).

𝑪𝒂̂𝒏𝒅 𝒕𝒖 𝒕𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒄𝒆𝒑𝒊 𝒑𝒆 „𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒆𝒔𝒕𝒆”, 𝒍𝒖𝒑𝒕𝒂 𝒆 𝒄𝒖 𝒕𝒊𝒏𝒆, 𝒏𝒖 𝒄𝒖 𝒄𝒆𝒍𝒂̆𝒍𝒂𝒍𝒕.

𝑪𝒂̂𝒏𝒅 𝒊̂𝒍 𝒊𝒆𝒓𝒕̦𝒊 𝒑𝒆 𝒄𝒆𝒍𝒂̆𝒍𝒂𝒍𝒕 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒑𝒕 𝒕𝒆 𝒊𝒆𝒓𝒕̦𝒊 𝒑𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆.

Noi cerem de la realitate să ne satisfacă percepția noastră. Programul nostru mintal implantat de copil in cip. Când accepți realitatea, aceasta percepe că te deschizi și-ți dă soluții.

Când conștiința e în acum, și aștept ca celălalt , (acel om oricare ar fi el: soț, soție, copil, partener de business, coleg, etc.) să-mi satisfacă percepția, mă revolt!

Există o percepție a noastră care nu e totuna cu realitatea. Când unifici „ceea ce este” cu percepția ta, când ești în prezent, nu mai ești în polaritate (bine, rău) ești in Unicitate și în Unitate.

În ideea de acceptare a ceea ce nu pot să schimb, de fapt schimbă mentalitatea și implicit realitatea imediată.

𝑫𝒆𝒛𝒗𝒐𝒍𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒐𝒎 𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒊̂𝒏 𝒎𝒐𝒅 𝒓𝒆𝒂𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒑𝒖𝒏𝒄𝒕. 𝑨𝒄𝒄𝒆𝒑𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒆 𝒓𝒆𝒏𝒖𝒏𝒕̦𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒍𝒂 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒏𝒖 𝒏𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒔𝒍𝒖𝒋𝒆𝒔̦𝒕𝒆. 𝑹𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒐 𝒂𝒗𝒆𝒎 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒏𝒆 𝒅𝒂̆𝒎 𝒎𝒂̆𝒔̦𝒕𝒊𝒍𝒆 𝒋𝒐𝒔. 𝑺̦𝒊 𝑫𝒐𝒂𝒎𝒏𝒆, 𝒄𝒂̂𝒕𝒂̆ 𝒖𝒔̦𝒖𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒅𝒖𝒄𝒆!

Când eu mă simt bine cu mine, esența mea, realitatea mea percepția în legătură cu ceea ce este. Când REALITATEA+PERCEPȚIA sunt în SINE, e confort și armonie. Când e dizarmonie e conflict între mine și realitate.

Să fie primit cu bucurie acolo unde este nevoie, gândul meu către tine din roua dimineții și lasă-mi un semn în comentarii să știu cum a ajuns până la tine.

𝑺𝒊 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔̦𝒕𝒊 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒊̂𝒏 𝒓𝒆𝒛𝒐𝒍𝒗𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆𝒊 𝒅𝒊𝒍𝒆𝒎𝒆, 𝒎𝒂̆ 𝒑𝒐𝒕̦𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒂𝒄𝒕𝒂 𝒊̂𝒏 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒂𝒕.

𝑨𝒊 𝒈𝒓𝒊𝒋𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆!

#coaching #dezvoltarepersonala #performanta #viatabuna #cunoastere