𝑨𝒔̦𝒂 𝒔𝒆 𝒔𝒄𝒖𝒓𝒈𝒆 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒍 𝒔𝒊-𝒎𝒊 𝒗𝒊𝒏𝒆 𝒔𝒂 𝒕𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃: 𝑺𝒊𝒏𝒄𝒆𝒓, 𝒕𝒖 𝒊𝒕̦𝒊 𝒄𝒖𝒏𝒐𝒔̦𝒕𝒊 𝒗𝒊𝒔𝒆𝒍𝒆? 𝑺𝒊 𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒆 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔̦𝒕𝒊 𝒊̂𝒕̦𝒊 𝒔𝒑𝒖𝒊 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆? 𝑶𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒆 𝒄𝒖𝒏𝒐𝒔̦𝒕𝒊 𝒔𝒖𝒇𝒊𝒄𝒊𝒆𝒏𝒕 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂 ș𝒕𝒊 𝒄𝒆 𝒗𝒓𝒆𝒊 ș𝒊-ț𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒆𝒔̦𝒕𝒊 𝒄𝒖 𝒂𝒅𝒆𝒗𝒂̆𝒓𝒂𝒕?

Îmi amintesc de vârsta copilăriei când îmi imaginam ca nimic si nimeni nu mă va putea opri din drumul meu de a cunoaște toate continentele lumii, de a cunoaște oameni extraordinari, de a face si năzui.

Aceste lucruri erau imposibil de imaginat la acea vreme crescuta într-un sat, într-o familie modestă dar nu și pentru o copila de 6-7 ani. Și cu toate astea, ce să vezi, descoperisem un lucru extraordinar! Că pot sa visez cu ochii deschiși așteptând ca acea zi, prin tot ceea ce voi face, să devină propria-mi viață.

Îmi închipuiam că școala e un loc minunat, un loc de refugiu si magie în același timp, cu cârți ce nu le ai acasă, dar care au taina lor doar pentru tine, ce te ajuta pas cu pas să afli și cunoști formule, lucruri care să te ducă tot mai aproape de visul tău și de tine însăți.

Aveau grija câte unii, inclusiv ai mei, să-mi spună: ,,Vrabia mălai visează!” și evident că toată credința din sufletul meu se mai clatina, dar, din fericire, rămânea înfiptă în ea însăși și chiar îmi doream să zbor într-o zi…

Când am zburat pentru prima oară cu avionul în viața mea, destul de târziu ar putea spune unii, la 40 ani, după 20 ani de muncă neîntreruptă, la început cu copiii mici, apoi cu 3 joburi (la un moment dat) cu școli și facultăți duse în paralel, am știut că povestea acelei fetițe ce visa atât de des că zboară peste grădini, case și văi din satul ei natal, devenise realitate.

Așteptase mult, dar ea ȘTIA, cunoștea dinainte traseul pe care cei dragi, cu mai bine de 30 ani înainte nici nu-l imaginau măcar si acum era ADEVARUL ei. Se cunoștea pe Sine, cea dintru adevăruri primordiale și povestea pe care și-o repeta în fiecare seară la culcare, așteptase cuminte intervalul de timp al materializărilor.

Apoi a urmat un timp de pierdere dar și de revenire, ca o undă sinuoasă, cu lecții de viată importante, dar care de fiecare dată îi urcau nivelul ei de manifestare, urcând treaptă cu treaptă, păstrând zgomotul unui radio de fundal ce emitea doar emisiuni cu povești de succes ce o încurajau continuu.

Aceasta era povestea nespusă din capul meu dar la care eram conectată pe fundal în permanență.

Au fost și câteva rătăciri, recunosc…

𝑪𝒂̂𝒏𝒅 𝒊𝒕̦𝒊 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒛𝒊 𝒗𝒊𝒔𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒔̦𝒊 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒛𝒊 𝒊̂𝒏 𝒆𝒍𝒆, 𝒕𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒛𝒊 𝒑𝒆 𝒕𝒊𝒏𝒆…

Mi-au trebuit alți 10 ani să mă reclădesc.

În toată acea perioadă, poveștile din capul meu deveniseră altele decât cele pe care mi le repeta copila de 6-7 ani, vocea ei era tot mai stinsă, pentru că, între timp, alte personaje aveau decibeli mai mulți: ,,Fii realistă, nu vezi câte se întâmplă în jurul tău?” ,,Dar cine, Doamne, iartă-mă, te crezi? “Nu se poate așa ceva!” ,,Ești o idealistă! Trezește-te! Revino cu picioarele pe pământ!” Si multe altele de genul…

Și cu toate astea, era vocea acelei copile ce mă încuraja: ,,Nu-i crede, NOI știm cu totul altceva!…”

𝑨𝒔𝒕𝒂̆𝒛𝒊 𝒔̦𝒕𝒊𝒖 𝒄𝒂̆-𝒎𝒊 𝒅𝒖𝒄 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂, 𝒎𝒊𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒔̦𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒛𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒅𝒆 𝒂 𝒂𝒋𝒖𝒕𝒂 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊: 𝒃𝒂̆𝒓𝒃𝒂𝒕̦𝒊 𝒔𝒊 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊, 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒖𝒏 𝒏𝒐𝒖 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒙𝒕, 𝒊̂𝒏𝒕𝒓-𝒐 𝒏𝒐𝒖𝒂̆ 𝒑𝒂𝒓𝒂𝒅𝒊𝒈𝒎𝒂̆, în modul meu.

𝑫𝒖𝒑𝒂̆ 20 𝒂𝒏𝒊 𝒂𝒔𝒊𝒔𝒕𝒆𝒏𝒕 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒄𝒂𝒍, 𝒂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒏𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒗𝒓𝒆𝒐 17, 𝒂𝒄𝒖𝒎 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒍𝒐𝒈 𝒔𝒊 𝒑𝒔𝒊𝒉𝒐𝒕𝒆𝒓𝒂𝒑𝒆𝒖𝒕. 𝑬 𝒐 𝒏𝒐𝒖𝒂 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆!

𝘾𝙚 𝙫𝙧𝙚𝙖𝙪 𝙨𝙖̆-𝙩̦𝙞 𝙩𝙧𝙖𝙣𝙨𝙢𝙞𝙩 𝙨𝙘𝙧𝙞𝙞𝙣𝙙𝙪-𝙩̦𝙞 𝙖𝙨𝙩𝙖̆𝙯𝙞 𝙡𝙪𝙘𝙧𝙪𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙖𝙨𝙩𝙚𝙖?

Dacă visul tău și povestea ta e destul de puternic rostită în mintea și inima ta, ea poate fi transpusă în concret!

𝑪𝒆𝒓𝒄𝒆𝒕𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒂𝒖 𝒅𝒆𝒎𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕 𝒊̂𝒏 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒕𝒂𝒕𝒆 𝒓𝒂̂𝒏𝒅𝒖𝒓𝒊 𝒄𝒂̆ 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆𝒂 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒇𝒂𝒄𝒆 𝒅𝒆𝒐𝒔𝒆𝒃𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒄𝒆𝒆𝒂 𝒄𝒆 𝒏𝒆 𝒊𝒎𝒂𝒈𝒊𝒏𝒂̆𝒎 𝒔̦𝒊 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆. 𝑴𝒊𝒏𝒕𝒆𝒂 𝒏𝒖 𝒔̦𝒕𝒊𝒆 𝒄𝒆 𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍 𝒔𝒊 𝒊𝒎𝒂𝒈𝒊𝒏𝒂𝒓. 𝑺̦𝒕𝒊𝒆 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒙𝒕𝒆. 𝑫𝒂𝒄𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒗𝒊𝒔 𝒊𝒕̦𝒊 𝒑𝒖𝒊 𝒂𝒄𝒆𝒆𝒂𝒔̦𝒊 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃𝒂𝒓𝒆, 𝒂𝒊 𝒛𝒊𝒄𝒆 𝒄𝒂 𝒗𝒊𝒔𝒖𝒍 𝒆 𝒓𝒆𝒂𝒍 𝒔̦𝒊 𝒕𝒐𝒕 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆𝒂 𝒛𝒊𝒄𝒆 𝒂𝒔𝒕𝒂.

Am putea spune ca visătorii și nebunii construiesc lumea, mai înainte de a exista în concret.

I𝒂 𝒗𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒄𝒂 𝒑𝒆 𝒐 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒔𝒇𝒂̂𝒓𝒔̦𝒊𝒕 𝒔̦𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒊𝒆𝒔̦𝒕𝒆-𝒕̦𝒊 𝒕𝒖 𝒄𝒂𝒅𝒓𝒆𝒍𝒆 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔̦𝒕𝒊𝒊, 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒏𝒂𝒋𝒆𝒍𝒆, 𝒇𝒊𝒊 𝒓𝒆𝒈𝒊𝒛𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒆𝒊 𝒕𝒂𝒍𝒆 𝒗𝒊𝒆𝒕̦𝒊! 𝑺𝒊 𝒄𝒉𝒊𝒂𝒓 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒑𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒂𝒄𝒖𝒎 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒏𝒖 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒄𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒊 𝒎𝒊𝒏𝒖𝒏𝒂𝒕𝒂̆ 𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒖𝒏𝒆, 𝒏𝒖 𝒄𝒐𝒏𝒕𝒆𝒂𝒛𝒂̆, 𝑨𝑪𝑼𝑴 𝒆 𝒎𝒐𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒖𝒏 𝒅𝒆 𝒂 𝒊̂𝒏𝒄𝒆𝒑𝒆.

𝑺̦𝑰-𝑻̦𝑰 𝑶𝑭𝑬𝑹 𝑨𝑺𝑻𝑨̆𝒁𝑰 𝑼𝑵 𝑬𝑿𝑬𝑹𝑪𝑰𝑻̦𝑰𝑼 𝑷𝑹𝑨𝑪𝑻𝑰𝑪 𝑪𝑬-𝑳 𝑫𝑨𝑼 𝑴𝑨𝑰 𝑻𝑼𝑻𝑼𝑹𝑶𝑹 𝑪𝑳𝑰𝑬𝑵𝑻̦𝑰𝑳𝑶𝑹 𝑴𝑬𝑰

Este un exercițiu foarte cunoscut în psihoterapie și fiece terapeut oferă metoda adaptată pe specificul fiecărui client în parte și în mod intuitiv.

Te invit așadar să-ți alegi un moment anume pentru a face acest lucru, doar pentru tine, în tihnă.

Iei o foaie, două, de hârtie și ceva de scris și scrie-ți povestea. Pe o parte cum e acum, pe cealaltă cum ți-ai dori să fie.

Lasă-te inspirat/inspirată de moment și de ceea ce va ,,curge” din interiorul tău.

Așa cum spuneam, pe o parte PREZENT, pe verso VIITOR, rescriindu-ți povestea așa cum ți-ai dori să arate viața ta peste 1, 5 sau 10 ani. (ar fi chiar 3 povesti de viață am putea spune)

𝑪𝒂 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖 𝒊𝒂 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃𝒂̆𝒓𝒊:

Care e povestea ta ce ți-o spui zilnic despre relația cu tine însuti/însăți?

Care e povestea ta despre relațiile tale?

Care e povestea ta despre sănătatea și corpul tău?

Care e povestea ta despre cariera și evoluția ta?

Care e relația ta cu Divinitatea?

Scriind-o cât poți tu de sincer/sinceră, cu cat mai multe detalii. O s-o înțelegi cu mai multa claritate când va fi așternută pe hartie. Scrisul în jurnalul gândurilor, o alta tehnica de terapie prin scris, oferă și claritate pe langă refulare, chatarsis, etc.

Și apoi răspunde-ți: oare𝒆 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒕𝒖 𝒕̦𝒊-𝒂𝒊 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒔-𝒐 𝒔𝒂𝒖 𝒊-𝒂𝒊 𝒍𝒂̆𝒔𝒂𝒕 𝒑𝒆 𝒂𝒍𝒕̦𝒊𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒐 𝒇𝒂𝒄𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝒍𝒐𝒄𝒖𝒍 𝒕𝒂̆𝒖? Părinții, familia, societatea, anumite curente? Apoi citește-o „și de 100 de ori dacă trebuie.”

𝑪𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕̦𝒖𝒎𝒊𝒕/𝒂̆ 𝒆𝒔̦𝒕𝒊 𝒅𝒆 𝒆𝒂?

Fiecare dintre noi avem un anumit set de nevoi și valori în viață.

Tu ți le-ai respectat? Știi care iți sunt? Omul iubit de lângă tine iți respectă aceste nevoi și valori? Tu le respecți pe-ale altora?

Știu, poate fi incomod acest exercițiu, dar cine a zis ca munca cu sinele e una ușoară sau că terapeuții sunt doar niște persoane ce te mângâie pe creștet? Personal, nu fac parte din categoria celor din urmă.

Cu dragoste si blândețe însă iți spun: mai citește o dată întrebările de la începutul acestui mesaj.

Vine un moment de trezire a ființei ce se cere trăită în deplină conștientizare de sine.

Tu cât mai aștepți?

TIC TAC…