Nu voi uita niciodată acea zi. Era în Split, în aceasta toamnă și imaginile ce le-am surprins pe camera telefonului încă mă urmăresc. Așa, pe timp de pandemie, când sunt îngrădite multe, mă și minunez cum s-au deschis cărările până acolo și înapoi, dar nu-i treaba mea asta, e a altcuiva, de care am aflat…
Autor: terapiedeechilibru
Interviu revista Viitorul României
Calatorind cu avionul, prin aeroporturi, intre doua zboruri, am raspuns intrebarilor din acest interviu. Daca doriti sa cunoasteti omul Oana Togan Imbratisari! Stabilitate și statornicie în familie, iar în ceea ce privește cariera, dispoziția de a face schimbări. La asta s-ar reduce interviul de astăzi. Oana Țogan și-a cunoscut soțul în clasa a X-a, după…
Jurnal de călătorie în pandemie
Pentru cei ce mă cunosc cu adevărat, a mă considera un om cu adevărat liber nu este nicicum o fantasmă sau o orientare versatilă a vreunei imaginații zburdalnice. Sunt eu. Acum în avion după escala din Elveția spre Croația. Cu bilet doar dus… De la momentul demisiei din sistemul de sănătate publică, pe 1 ian…
Cum mi-am programat realitatea într-o poveste cu Sânziene
Am revenit acasă din tabăra de Sânziene ce mi-o planificasem încă din sesiune, ultima, dintr-un parcurs destul de greu și anevoios, acum că a sosit și finalul ei. O sesiune ce mi-a oferit posibilitatea ca după un semestru intens, de efort susținut să fiu mandra de mine ca odinioară, în copilărie, cu 3 de 10…
VIS CU NICHITA
Mai am două examene și se poate anunța vacanța, pentru mine ca masterandă. Mai sunt examenele copiilor din sesiunea lor care de fiece dată sunt și examenele mamei. Copii buni, dar parcă tot ale tale-s și acele examene. Un coping altfel. Într-o pauză de astfel de trepidații, mai răscolesc din când în când cufărul cu…
SEMIOLOGIA SENZAȚIEI ȘI PERCEPȚIEI ÎN REALITATEA METAFORICA VS. PATOLOGICĂ – ESEU
ARGUMENT9 Dacă pentru unii obiectul psihologiei și studiul psihicului uman este o banalitate, realitatea științifică a demonstrat apariția unei multitudini de discipline psihologice aplecate asupra acestui „banal”. Paul Fraisse a fost primul care a ridicat această problemă cu următoarea întrebare: „Psihologia în căutarea propriului ei obiect?” Un răspuns la aceste întrebări ar fi, din păcate,…
Kintsugi
Un supraviețuitor al unor dependențe ori traume, abuzuri de tot felul, pentru mine vor rămâne asemeni acestor oluri de lut reparate prin tehnica Kintsugi, cu mult, mult mai prețioase decât erau inițial în perfecțiunea creatorului său. Poate vor fi și cioburi rămase lipsă. Acceptarea acestei forme finale vine din perspectiva a cel puțin două puncte de vedere, dacă nu chiar a mai multor perechi de ochi. A celui ce se privește pe el nu doar ca pe un morman de cioburi, dar și a celui ce a reușit realipirea părților la loc. Cât despre ceilalți, vor putea poate să accepte în final că spărturile sunt doar locuri pe unde pătrunde lumina.
BOALA ȘI DOLIUL, CA SIMBOL
„Cel mai bun medicament pentru om este omul. Cea mai înaltă măsură a medicamentului este iubirea” Paracelsius Suntem în plină pandemie de Coronavirus, 26 martie anul de grație 2020. În ultimii șase ani, aproape zilnic, am scris într-un jurnal, ca metodă de autoterapie, după moartea mamei, apoi a tatălui din 28 august, anul ce a…
O VIZITĂ ÎN LUMEA BOLNAVILOR DE CANCER SAU FAMILIA CA PACIENT LA CONFLUENȚA CU „OSCAR ȘI TANTI ROZ” (carte recomandată de coordonator stagiu, scrisă de Eric Emanuel Schmitt)
În vreme de criză, soluțiile inedite apar. Evaluări și transmiteri de teme on-line către profesori de acasă devin oportunități de a da credit unei asemenea posibilități. După prezența în grupul de suport al părinților bolnavi de cancer, la Spital de copii “Sfânta Maria”, Iași, stagiul clinic în I.R.O. Institutul Regional de Oncologie a venit parcă…
CURCUBEUL DIN ADÂNCURI
,,Nu-mi spune că luna strălucește, arată-mi lumina lunii în cioburile de pe jos…” A. Cehov M-am cufundat de atât de multe ori în mine, încât era să mă înec de câteva ori… Atunci când pleci într-o astfel de călătorie, spre tine, e bine să-ți asumi drumul propriei cunoașteri. Este o călătorie pe cât de stranie…