Moto. „N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit,

e de-ajuns o mână de prieteni, în asfințit.”

Uneori trebuie să plecăm din locul cunoscut pentru a ne putea auzi din nou vocea interioară.

Dacă ai mai poposit pe pagina mea, știi că am nevoie de timp pentru ca experiențele importante să se așeze în inima mea.

De aceea scriu abia astăzi despre ceea ce am trăit.

Nu pot vorbi imediat despre lucrurile care mă ating profund. Am nevoie să le las să coboare din minte, în corp și în suflet. Să le las să-și găsească locul și sensul, pentru că atunci când crezi că te cunoști suficient, vine uneori un astfel de moment și ai sentimentul că ți s-a mai luat o pânză de păianjen de pe ochi și te descoperi sub o altfel de valență, privești viața, oamenii, totul, dintr-o alta perspectivă.

Și nu pentru că tot ce știai despre tine era fals, cii pentru că adevărul despre noi are mai multe straturi. Iar viața ni le dezvăluie atunci când suntem pregătiți să le vedem.

Patru zile am fost între munte și cer, unde am plecat sa ma regasesc.

 Am plecat sa-mi reamintesc cine sunt…

Patru zile în care doar am fost, pur și simplu.

Teoretic vacanța a început demult, practic însă, sunt în vacanță doar de o săptămână.

După luni de activitate, formări, examene, responsabilități și prezență continuă în viețile celorlalți, am plecat într-un retreat. Nu ca psihoterapeut. Nu ca specialist. Nu ca omul care trebuie să înțeleagă, să susțină, să ofere răspunsuri sau să găsească soluții.

Am plecat ca mine.

Pentru că, da, și terapeuții au nevoie de terapie.

Sunt întrebată adesea: „Dar dumneavoastră cum rezistați dacă lucrați zilnic cu oameni care au atâtea probleme?”

 „Conștient ”simt să raspund de fiece data, insă dezvolt și vorbsc despre igiena mentala, reconectarea la Sine si multe altele.

„Cum adica? Mergeti la psiholog?” și par șocați unii.

Evident, „Da”!!!

Și cei care îi însoțesc permanent oameni în jobul lor (de psihoterapeut in cazul meu), au nevoie, uneori, să fie însoțiți. Un terapeut responsabil știe că pentru a putea susține corect, curat, procesele oamenilor de redresare, e important ca el însuși sa fie clar „ca o oglinda.”

In retreatul la care am participat, intr-o locație de vis in Pștera-Brașov, organizat și susținut cu atâta măiestrie de Simona Petcu, am fost ghidate prin metode ca Easy Healing,  EFT Emotional Freedom Techniques și de Sound Healling, ce au stat la baza workshopurilor și atelierelor prin care am fost purtate. Cu blândețe, am călătorit către esența profundă, umană și vindecatoare alături de alte 9 femei absolut minunate.

Am fost acolo una pentru cealaltă, dincolo de funcții, dincolo de diplome, dincolo de rolurile sociale și profesionale. Fiecare participantă era un profesionist valoros în domeniul său. Femei obișnuite să organizeze, să conducă, săsusțină și îndrume alți oameni, să decidă, să rezolve și să ofere.

Pentru patru zile, am lăsat toate aceste identificări la intrare.

Și ne-am dat voie să fim.

Atât.

Să respirăm.

Să simțim.

Să tăcem.

Să râdem.

Să plângem.

Să fim văzute fără să demonstrăm nimic.

Minunata Simona Petcu, trainerul și facilitatorul acestei experiențe, știind că sunt psihoterapeut mi-a spus:

„Oana, casă-ți iei tot ce ai nevoie în acest moment, aici te invit sa fii „pe persoană fizică” cum s-ar spune, și să uiți dacă e posibil că ești psihoterapeut”. Recunosc, am reușit în mare parte.

Când mult timp „faci” pentru ceilalți, uiți uneori cum este doar „să fii”. Când te dedici profesiei, proiectelor și oamenilor care își așază vulnerabilitatea în mâinile tale, poți pierde contactul cu acel loc interior în care nu trebuie să fii util, puternic sau pregătit, acolo unde existența ta este suficientă.

Simona Petcu, împreună cu Ramona Burda Salăjan de la Retreat Camp, au creat cadrul acestei întâlniri între mai multe întrebări nerostite:

„Cine sunt eu când nu mai sunt rolurile mele?

Cine sunt când nu mai trebuie să demonstrez?

Cine sunt când nu mă mai definesc prin ceea ce fac pentru ceilalți?” și te invit să ți le pui și tu.

Fiind prima ediție a acestui retreat, mi-a amintit de primul retreat pe care l-am organizat eu însămi, într-o zonă de munte superbă, atunci la Comănești Bacău, în urmă cu șapte ani și am simțit puternic cât de mult se cere in mine reeditarea acelui eveniment. Voi lăsa ca lucrurile să curgă firesc în viața mea și cu siguranță, voi  reveni către zona ce mi-e atât de dragă deasemeni, aceea de lucrul cu femeile.

Poate ca o închidere a unui ciclu. Poate ca o închidere rotundă a unei etape de viață și începutul alteia și pentru a-l înțelege dintr-un nivel nou de conștiință.

Poate ca o întoarcere la o energie a mea, pe care am lasat-o deoparte o vreme, dar cu înțelepciunea tuturor experiențelor trăite și acumulate între timp, AICI SI ACUM, o voi aduce din nou în atenție.

Cum a fost pentru mine? Timp de patru zile, în inima Rezervației Caraiman, satul Peștera ne-a devenit portal de trecere către o altă realitate, una în care timpul nu-l mai era măsuram în programări, termene și obligații, ci l-am  trăit în respirații, pași, răsărituri și apusuri care îți tăiau respirația.

 Prin vitrina largă a camerei de cazare, pătrundeam în fiecare zi, într-o galerie vie de tablouri ale naturii. Munții își schimbau lumina, norii își schimbau forma, iar eu mă schimbam, aproape imperceptibil, împreună cu ei.

În astfel de locuri, natura nu îți cere nimic.

Nu trebuie să fii performant.

Nu trebuie să fii disponibil.

Nu trebuie să explici cine ești.

Trebuie doar să fii prezent.

O călătorie ca aceasta, care unește latura de  vacanță cu cea a dezvoltării personale,  poate deveni terapeutică nu doar pentru că ne mută dintr-un loc în altul, ci pentru că ne scoate, pentru o vreme, din automatismele prin care ne trăim viața.

Într-un spațiu nou, mintea nu mai poate funcționa în întregime pe pilot automat. Devenim mai atenți. Mai curioși. Mai prezenți. Ne mișcăm, descoperim, interacționăm și ne expunem unor experiențe care pot lărgi perspectiva asupra propriei vieți.

O amplă analiză a cercetărilor despre vacanțe și bunăstarea subiectivă a examinat 125 de studii, iar meta-analizele disponibile indică, în general, o îmbunătățire a stării de bine după perioadele de vacanță. Beneficiile sunt susținute mai ales de desprinderea reală de muncă, de mișcare, de conexiunea socială și de experiențele trăite în mod conștient. Totuși, efectele pot scădea după întoarcerea la vechile rutine, ceea ce ne arată cât de important este să integrăm în viața cotidiană ceea ce am descoperit în timpul călătoriei. Eu am ales să mai rămân o vreme cu gândulacolo, în munți.

Nu orice plecare devine automat vindecătoare. Poți călători și fără să ajungi la tine, dar atunci când călătoria este însoțită de intenție, reflecție, siguranță, mișcare, natură, întâlniri umane autentice, și un specialist pe măsură, ea poate deveni o formă profundă de reconectare.

Între un răsărit și un apus, Simona ne-a purtat mai aproape de noi înșine într-un mod pe care l-am simțit magic, dar în același timp profund, relevant și plin de claritate.

Ce poate rămâne după un retreat?

Un astfel de retreat nu este doar o evadare frumoasă din cotidian.

Poate fi un spațiu de exersare a prezenței, a comunicării autentice și a capacității de a rămâne în contact cu propriile emoții fără a fi copleșit de ele.

Poate sprijini dezvoltarea abilităților de autoreglare emoțională, conștientizarea tiparelor personale și dobândirea unor modalități mai sănătoase de comunicare relațională.

Dar, poate mai presus de toate, îți poate aminti că nu trebuie să aștepți până la epuizare pentru a te opri.

Nu trebuie să te prăbușești pentru a-ți permite odihnă.

Nu trebuie să ajungi la limită pentru a te întoarce către tine.

Nu trebuie să fii permanent de folos pentru a avea valoare.

Un început care se pregătește

Mulțumesc Camp Retreat. https://www.facebook.com/groups/328964634801604/

Mulțumesc, Simona. https://www.facebook.com/simona.petcu.karunaSi

Mulțumesc, Ramona.

Mulțumesc femei minunate!

Multumesc cu recunoștință!

Vă mulțumesc pentru experiență, pentru prezență și pentru felul în care ați creat un spațiu în care fiecare dintre noi și-a putut aminti, măcar pentru câteva zile, cine este dincolo de toate rolurile sale.

M-am rugat de curând ca „Bunuțul” să-mi trimită, în cel mai potrivit mod, oamenii alături de care să pot construi proiectele ce mă așteaptă și cred că uneori răspunsurile nu vin sub forma unor semne spectaculoase. M-am rugat să-mi reamintesc cine sunt și îmi doresc să aduc și în Moldova metoda Easy Healing, pentru ca această experiență să poată fi de folos cât mai multor persoane.

Mă bucur deja de perspectiva unei colaborări viitoare ce se arată.

Rămâi aproape, toate la momentul potrivit vor fi și pentru tine. Îți garantez nu doar evenimente, ci experiențe!

Iar dacă simți că și tu ai nevoie să lași, pentru câteva zile, toate rolurile deoparte și să te întâlnești cu omul care ești dincolo de ele.

Poate că nu avem întotdeauna nevoie să devenim altcineva.

Poate că avem nevoie doar de un loc sigur în care să ne întoarcem la ceea ce am fost dintotdeauna.

Și, din când în când, să ne dăm voie doar să fim.

Vară minunata îți doresc!

Să-ți fie bine!

Să-ți  fie frumos!

Psihoterapeut, om, femeie, Oana Țogan

O melodie superba ce te invit sa o cauti asculti acici https://www.youtube.com/watch?v=IjuOmq4D-d0&list=RDIjuOmq4D-d0&start_radio=1