Cuvintele cele adânc îngropate în noi zămislesc arderi. Odată scoase la lumină, Cuvântul  ne purifică și ne înalță.

În momentele de conectare cu Sinele Divin, dacă vei scrie într-un jurnal și vei  lăsa frâiele Controlului, acest stapân statutar peste fiinta ta ingradită între ziduri, cândva spre a fi protejată, vei constata că nu vei putea controla niciodata cu adevarat nimic decat propriile emotii și asta după o lucrare ce ia un orizont de timp adaptat pe nevoile fiecăruia.

Când vrei să controlezi, e ca si cum ai încerca să pui zăgaz vieții ce curge ca un râu sau e ca și cum te opui curentului apei. Oare cine crezi că va câștiga?

E cineva înlăuntrul tău, SUBCONȘTIENT SE NUMEȘTE, ce va avea grijă să te-nvețe să curgi, să ieși din controlul amintirilor a căror rană doare încă și să nu mai ai așteptări.

Doar să curgi printre clipe de mirare, permițând  Misterului vieții să-ți pătrundă în sânge dintr-un perfuzor pe care ți-l montezi singur dacă nu ai reușit încă să mergi la un „doctor de suflete”.

La „doctor”…radiografiile îți vorarăta ceea ce tu nu vrei să vezi dar alții poate au identificat de mult timp, ori tu ai fost suficient de abil să-i păcălești până acum. E ok oricum ar fi, fii bland cu tine. Știu, o să spui că ai mai auzit asta dar nu știi cum să o faci. Dacă-ți vei da voie, o să afli…

Depresia nu este o glumă pe care să le-o spui prietenilor și chiar de le-o spui, riști să rămâi fără prieteni. Puțin oameni știu să asculte fară să te judece și fără să creadă că au obligația să-ți dea si soluții eventual. Tu nu vrei decât să fii ascultat, să ventilezi.  Nu confunda prietenii, soțul, soția, copiii, rudele, cu terapeutul. Te pot susține pe termen scurt insă petermen lung e păgubos.

De ce? În primul rând pentru că nu au competența să o facă și apoi îi poți pune într-o situație din care stima lor de sine să iasă șifonată gândind că nu sunt capabili să te susțină și asta-i va îndepărta, îi va face să simtă inconfortabil.

De dragul lor te-ai aratat mereu așa cum ei doreau să fii, ascunzându-ți rănile și lăsându-le să sângereze până găseai un „plasture” pe undeva, poate intr-o forma sau alta de surogat, poate o dependență.

Se întâmplă ca viața, atunci când nu reușești să „arzi” o etapă din ciclul evoluției personale, ca etapă de vârstă, să te facă să revii la ea și te pune în situații delicate, obligându-te să retrăiești acea etapă… Îți dai corigența sau rămâi repetent. E ca și cum tu ai ajuns in casa a XII dar ai sărit clasa a III-a. Aceasta e manifestarea conceptului de COPIL INTERIOR sau EUL COPIL din cele trei stari ale eului nostru.

Îți rănești sufletul când te ascunzi în neputință, când soluțiile pot fi la un clik distanță.

Imbrăcând mantia disperării, a depresiei, și peste ea punând una strălucitoare, vei putea păcăli pe mulți, dar nu te vei putea păcăli pe tine. Știu cum e… „Bolile depresive- blestemul celor puternici” spunea în cartea sa genială Tim Cantopher, carte ce am binecuvantat-o și autorul asemeni când am citit-o.

Am o veste pentru tine. Exista soluții! Poți să te împrietenești din nou cu viața, să fii curgere, să oferi și să dăruiești din frumosul esenței tale divine lăsând în urmă frici, neputințe și temeri ce-ți afectează poate viața de familie, relațiile cu copii, jobul, părinții.

Dă-ți voie să strălucești în locul în care te-a lăsat Dumnezeu! Unde ți-e suferința El știe că acolo îți este  și creșterea. Să nu-ți fie teamă să o primești!

Cu drag de oameni și de echilibru, Oana Togan