Ceea ce construiește stima de sine, este obținerea respectului de sine și a te pune pe primul loc în viața ta, și poate fi, dacă nu ai fost obișnuit cu asta cel puțin până acum, Everestul vieții tale.

Acest aspect se relevează mai pregnant în relație de cuplu.

Am făcut totul, mi-am dorit să fiu din ce în ce mai bună mai bună, mi-am sacrificat zile, nopți, pentru a face ca totul să funcționeze, să avem poate un statut de viață mai bun, finanțe mai multe, școli mai bune pentru copiii noștri și am acceptat cu greu că el soțul (la acel moment) nu poate contribui mai mult și-am devenit „bărbată.”

Însă la un moment dat al relației noastre, am fost foarte aproape de a pune punct.

Draga mea, dragul meu, în această lună a iubirii, mai mult decât oricând, vin și te întreb: Tu, te iubești pe tine?

Văd zilnic în lucrul cu clienții mei o foame enormă după iubire și am trait-o și eu din plin la un moment dat al existenței mele.

Dacă ești o persoană activă, dornică să faci performanță, carieră, vei fi trait și tu poate cele ce urmează să-ți spun.

Din păcate dacă tu, ca persoană, nu te ai valorizat și nici acum nu te valorizezi, nu poți veni către celălalt așteptând să te valorizeze.

Știu că poate suna trist pentru tine ceea ce am să spun în continuare, dar… nimeni nu s-a născut să te facă pe tine fericit sau fericită! Nu a venit cu această fișă de post pe Pământ. Dacă tu cu tine nu ești bine, nu va fi bine nici copilul, nici soțul/soția, nici cei dragi ție care vor suferi văzându-te astfel.

Să te pui pe primul loc în viața ta, nu este un egoism, este o obligație morală față de tine însuți în fața propriei tale conștiințe. Atunci când se face pace în inima și sufletul tău, poți cuprinde în spații vaste și pe ceilalți, în oaza ta de frumos.

Când a venit momentul să mă aleg pe mine, așa cum am mai spus, mi-am închis pe rând pe rând punctele de lucru ale afacerii, conștientă fiind că a venit momentul să-mi ofer spațiul și timpul de care aveam nevoie dacă voiam să mai salvez ceva din întregirea mea ca ființă, să ies din propriul întuneric.

Ca să ajung la această conștientizare însă au fost nevoie de 15 ani de muncă neîntreruptă și cu mine însămi. Fiecare are ritmul său și momentul său de revelație, de epifanie.

Imi spuneam adesea că ceea ce este cu adevărat important în viața unui om, rămâne ceea ce a iubit și ceea ce a dăruit.

Până în acel punct, credeam că am dăruit, am oferit atât de multe și nimeni nu observă, dar ceea ce conta era energia din care făceam aceste lucruri și această era una de sacrificiu, de greutate, de imperios necesar, de „trebuie” și o făceam din pozitia Salvatorului din Triunghiul Dramatic despre care îți voi povesti cu altă ocazie.

Atunci am pus STOP și mi-am dat voie să jelesc, să-mi trăiesc doliul momentului, cu teama de a dispărea din conștiința oamenilor (cine sunt eu dacă nu mai am această afacere?), teama de propria moarte și renaștere în același timp.

Crizele existențiale, ne (re)nasc! Totul e o alegere, inclusiv pentru tine cea/cel care citești acum.

Viața noastră, indiferent că ne place sau nu, este suma alegerilor noastre. A fost extrem de dureros să aud acest lucru, și mai greu să accept apoi integrez cu adevărat la acel moment acest Adevăr.

Dacă ești doar la servire și niciodată la primire, nici nu știi cum să primești, nu-i așa? Primul element al încrederii în tine, îl reprezintă respectul de sine.

Iți las o temă de reflecție la final.

Chiar în acest moment, te invit să te întrebi și să-ți răspunzi la o întrebare: tu crezi în tine? Cât de mult te iubești? Pentru că dacă nu ai făcut-o până acum, îți spun că se poate. Eu am aflat asta după 40 ani.

Ai grijă de tine!