Nu am făcut si nu fac parte din categoria celor ce țin morțiș să ajungă într-un loc pe planetă. Când am făcut asta, mi-am făcut bagajul și n-am mai plecat. Am trăit coșmaruri în care trebuia să plec și mereu existau piedici ce nu-mi mai permiteau să ajung la destinație. Nu eram INCĂ, pregătită în mod real de călătorie se pare…

Iți voi povesti în alt capitol cum au stat lucrurile, astăzi vreau să-ți spun despre povestea mea în ceea ce privește croazierele.

Călătoriile exterioare, am mai spus-o si cu alta ocazie, secondează celor interioare.

Pentru un copil de la țară, ce nu a avut parte de niciun concediu cu părinții în viața lui, speranța că va călători in lume la un moment dat, era singura certitudine ce nu i-o putea lua nimeni. Putea fi bagatelizat, putea fi ironizat, poate știm cu toții de păguboasa zicala, ce o cotez ca pe o convingere limitativă: „Vrabia mălai visează” pe care ea, copila o auzea adesea când povestea cu entuziasm și evlavie aproape despre călătoriile ei ce urma a le face când va fi mare.

Ce dacă-i mica?! O vrabie se poate visa într-un lan de mălai si ce sa vezi, tot zburând în căutarea visului ei poate nimeri într-o zi in acest lan… Când te deschizi cu tot sufletul către Univers, nu te îndoi nicio clipă, el va veni către tine! Trăim în același timp Multiversuri. Poate ai auzit de această teorie din fizica cuantică. Ne limitam singuri daca nu trecem de blocajele mentale cu care ne construim fără să știm, la nivel inconștient, ziduri către abundența și manifestare.

Acelui copil de-atunci, ce avea 6 ani sau „copilul interior” întâlnit in texte din psihologie, mi-a deschis calea spre a manifesta, a realiza în concret deplasările pe toate continentele lumii, mai puțin unul deocamdată, Australia.

Cu globul pământesc ce-l văzuse in  cabinetul de geografie întâmplător, odată cu el strâns la piept si-a strâns toată forța de dincolo de ani ca într-o zi va putea spune ca: am fost pe toate continentele lumii.

Nu a fost prea specifica, după cum vezi, dar pe unele a ajuns mai târziu, de mai multe ori.

Și acum am să-ți povestesc așa cum ti-am promis, de unde provine pasiunea mea pentru croaziere.

Am avut o colegă in prima facultate, de economie, ce vindea croaziere încă din anul 2002. Era pionierat in Romania si foarte interesantă poate ar fi  povestea cum a ajuns ea sa facă acest lucru. Facultatea  o urma doar pentru a obține o diploma de licență in economie necesara in businessul ei pentru next level si Universitatea AL I Cuza din Iași era un blazon bine-cunoscut. (și asta va fi o poveste captivantă ce o voi lăsa pe altă dată)

Pentru ca ea, colega, era din Brăila (nimic nu e întâmplător, nu-i așa? oraș unde am locuit aproape 10 ani, primii 10 de căsătorie) si pentru că ne apropiasem, m-a cooptat in prima ei echipa internațională ce o construia atunci si urma sa merg alături de ea si alte două colege într-o croaziera pe Mediterana cu un grup foarte mare organizat, de oameni de afaceri. Îi plăcea determinarea mea, pasiunea cu care o urmăream vorbind la trei telefoane in același timp pentru a rezerva bilete de avion, negocia biletul pe un vas anume de croaziera si eventual rezerva si hotelul unui client daca era cu intrare pe vas de peste ocean sau nu. Era o agenție de turism ambulantă si cu două laptopuri după ea, resimțea acut nevoia de ajutor.

In sesiuni, închiria un apartament in Iași si acesta se transforma când in „agenție”, când în sală de studiu, pentru ca noi, cele 4 colege învățam înaintea examenelor împreună. Ne explicam reciproc ce nu înțelegeam, iar eu aveam foarte multe de recuperate după o absenta îndelungată de la cursuri.

 Copii mei erau mici pe-atunci, 6 si 3 ani, abia ieșisem dintr-o perioada foarte grea după diagnosticul celui mic, si am refuzat oferta jobului de a calatori si lucra in același timp pe vapoare de croaziera, ca și însoțitor de grup alături de colegele mele, cu strângere de inima, mulțumindu-i însă pentru încredere, deoarece dețineam o „bruma” de engleză. Am ales familia in locul unei cariere și cel mic încă avea nevoie de mine după parcursul unui an de citostatice.

Sămânța călătoriilor în croaziere, era însă plantată. Câți ani i-au trebuit acesteia să răsară din pământ așteptând cuminte? Rămâi cu mine și vei afla.

CUM AM AJUNS IN PRIMA CROAZIERĂ?

Prima croaziera ne-a ales cumva pe noi. Pe mine și soțul meu. Trecuse de la momentul povestit anterior mai bine de  Se apropia sărbătorirea a 20 ani de căsnicie, îmi dădusem demisia de la spitalul unde am lucrat ca asistent medical, mă ocupam de propria afacere acum, micuță dar care îmi deschisese perspective si orizonturi noi de trai,  si căutând pe booking, oferte last minut, soțului i-a apărut o oferta incredibila, ce si azi o consider cadoul ce Universul ni l-a făcut (la doar 285 euro de persoana!) la aniversare.

Si când scriu acum, îmi pare neverosimil, dar așa a fost. Si ca dovada ca a fost credibil, când i-am rugat pe prietenii noștri din Milano (el fost coleg de scoală general cu Tinu) sa ne duca in Genoa de unde aveam îmbarcarea, de la aeroport, au dorit si ei sa ni se alăture si le-am luat si lor bilet.

 Era visul lor ascuns de a merge cândva într-o așa experiență și aștepta cuminte și la ei. Se împlinise, venise vremea…

MSC Splendida, 7 zile, din Genoa, Marsilia, Barcelona, Gibraltar, pana in Africa, Maroc- Casablanca si înapoi Valencia, apoi din nou Genoa.

Am sărbătorit atunci in 2012 pe 14.februarie la ora 14, la data si ora căsătoriei noastre, 20 ani de căsătorie in restaurantul RIKs Café unde s-a turnat filmul „Casablanca”. Era un vis devenit realitate!

Destin, întâmplare, materializarea gândului, spuneți-i cum doriți, dar astăzi știu ca sta si o întreagă știință in spate, fizica cuantică,  puterea intenției si manifestarea ei, m-a purtat si pe alte ape, in alta croaziera, pe vasul unde astăzi soțul meu, fost militar de carieră,  lucrează ca inginer cu rang de ofițer.

„ALLURE of THE SEAS” a fost primul vas,  apoi astăzi după promovarea sa într-o funcție superioară, pe MARINER OF THE SEAS.

Pe unde am ajuns de-a lungul ultimilor ani de croaziere in veniri spre Statele Unite?  Miami-Houston- Cap Canaveral,  Fort Lauderdale – zona de insule: Bahamas, ST. Thomas, ST. Kitz, St. Marteen, Jamaica, Cozumel – Mexic, Haiti, Roatan, Honduras, Belize,  etc.

Îmi spuneam cândva: „ Poate odată va veni si momentul sa-mi revăd paginile de jurnal si sa prindă contur acel „Jurnal de călătorie” la care visez.” Poate chiar se clădește acum, pas cu pas sub ochii mei și nu-mi dau seama. Va trebui să caut în note de telefon, jurnale scrise in pagini de agendă, ori drafturi de jurnal electronic, și cartea e gata deja.

Într-o croaziera e bine să mergi cu curiozitatea unui copil de a descoperi.

 Oameni locuri, tradiții, poate noi realități ce nici nu-ti imaginai ca există.

 Sa trăiești starea. Sa te bucuri de fiece secunda, sa savurezi prezentul înțepenit într-o mirare continuă.

Sa respiri noi orizonturi, sa simți si sa te simți: Cum freamăți pe punte, lăsând în urmă porturile, cum papilele gustative si ochiul gustă dintr-o nouă realitate ce ar trebui sa ți-o imaginezi tangibilă în primul rând și-apoi să faci pași în atingerea visului. Și dacă poți să dai mai departe.

Eu asta fac când te invit să intri în clubul de călătorii IN CRUISES. Și daca vrei și tu să experimentezi aceste lucruri, lasă-mi mesaj in privat și imediat ce pot, îți răspund.

 E de fapt accederea într-o alta realitate, paralelă cu tot ceea ce trăiești acum, o altă formă de a experimenta viața, vacanțe alături de cei dragi, de prieteni sau oameni iubitori de viață și frumos ca și tine.

Daca m-au schimbat aceste calatorii? La nivel profund sunt aceeași copilă cu globul pământesc în brațe, în laboratorul de geografie din generală, din Dulceștii Neamțului, însă ca om transformată din temelii, altă persoană ce s-a descoperit pe sine după ce și-a lăsat trecutul acolo unde îi este locul și a pășit încrezătoare spre propria viață transformând traumele în propria ei călătorie spre ea însăți , oameni, locuri și nu în ultimul rând, spre Dumnezeu.

Călătoriile mi-au oferit o perspectiva de ansamblu asupra unicității fiecărui om de pe planetă, și a unității in care Dumnezeu ne-a așezat pe toți laolaltă.

„Ai avut noroc!” Ar putea spune cineva. Da, așa este, dar norocul m-a găsit muncind și pregătindu-mă continuu spre realizarea visurilor mele, azi păsări cărora le ofer libertatea de a zbura libere pe marile și oceanele lumii. Azi în Marea Caraibelor, mâine, cine știe unde, în care lume…

Iți mulțumesc dacă m-ai citit și dai visul și mai departe. La un moment dat se va întoarce și către tine.

Doar dă-ți voie să-ți imaginezi, apoi acționează!

Călătoria către tine e prima călătorie, în terapie dacă crezi că e necesar, cum a fost cazul meu, sau poate nu. O spun astăzi ca psiholog, psihoterapeut, ce insoțesc oamenii în procesul lor de autodescoperire și vindecare a rănilor interioare.

Însă oricum ar fi, călătorii înlăuntru sau în afară, toate te duc spre esență, către Adevăruri pe care doar tu le știi.

 Și acesta este miracolul de a fi, trăi și simți uneori IMPOSIBILUL.

2026 se apropie. LA MULȚI ANI CU TOT CE-ȚI DOREȘTI ȘI-I ESTE DE FOLOS SUFLETULUI TĂU!