Mulți ani am trăit la limită.

La limita existenței, la limita efortului fizic și intelectual, la limita financiară…

Acum douazeci si câțiva ani in urmă, mă mutam dintr-o casă în alta în Brăila și-mi spuneam ce bine era dacă mă ajutau și pe mine părinții, că pe alte coIege, cunoștințe, neștiind pe-atunci că cel mai mare ajutor ți-l poți oferi doar tu. Asta am învățat mai târziu, în timp, muncind, studiind, aprofundând.

Îmi amintesc că locuiam cu chirie într-o garsonieră, îmi număram banii de la o zi la alta ca să știu cum să-i drămuiesc până la următoarea chenzină. Uneori împrumutam de la cămătari și erau singurii care ne împrumutau pentru că nu prea aveam de la cine. Prietenii noștri erau ca si noi, desigur iar de la vecini iti era rușine să tot apelezi. Ești media celor cinci persoane de care te înconjuri spune un dicton. Si așa eram.

Invațasem că cine are carte, are parte, și nu era deloc așa și mă frustram maxim. Se vede că nu învățasem destulă carte, sau ratasem niște lecții din manualul de școală a vieții.

Apoi la Pașcani venind, cănd lucrurile păreau să se redreseze, am mai primt ,,o lecție”.

După momentele ce au urmat, mult mai dure de viață, pe care nu le doresc nimănui să le parcurgă, am învățat să prețuiesc puținul.

Și din nimic, am construit o firmă, apoi alte lucruri prin care am simțit nevoia să-mi aduc contribuția printre semeni.

Acum dacă ești una dintre acele persoane care nu se apleacă după o monedă de 10 bani sau 50 bani, ori cațiva cenți, pusa de providență in calea ta, mesajul ce-l transmiți va fi ,,nu am nevoie de acel ban”.

Știu, vei zice, lasă că sunt alții mult mai necăjiți care au nevoie de ea, eu am, puțintei, dar mă descurc.

Si dacă Dumnezeu va vedea ca tu nu prețuiești sau știi ce să faci cu o monedă fie si de 10 bani, ce te face să crezi că-ți va da mai mulți bani? Oare ai ști ce să faci cu ei?

La fel e și cu momentele de fericire.

Dacă știi să te bucuri ca un copil de orice moment de ,,a fi” alaturi de tine și sufletul tău în împrejurări oricât de banale, Dumnezeu va avea grijă să-ți poarte pașii spre destinații mult mai înalte decăt din locul de la care privești acum spectacolul lumii: din garsoniera unde te afli, apartamentul închiriat sau al tău, din curtea, terasa ta, până la marile creste sau canioane ale lumii.

Să te bucuri de fiece clipă ca ești sănătos tu și copiii tăi, că trăiești in pace, că vezi apusul și răsăritul, că…(aici completezi tu care-ți sunt momentele pentru care ești reconoscător). Așa vei atrage abundența și prosperitatea. Fiind recunoscător fie și pentru puțin. Strop cu strop se face un râu, și-apoi o mare…

Așa am simțit să-ți scriu astăzi.

Ziua 3 Iordania, apă și aventură, canionul Wadi el Mujib. Am parcurs traseu prin apă, cascade si formațiuni dramatice stâncoase.

Râul Arnon de-a lungul căruia am făcut acest traseu, ar trebui să se verse în Marea Moartă. La gura de vărsare a răului, apa este captată în întregime și folosită in uz casnic, irigatii, industrial.

Fascinantă aventură având în vedere faptul că au fost participanți de la 23 de ani la septuagenari și toți 50 am acceptat provocarea și am și dus-o la bun sfârșit.

Pe lângă ghizii ce ne-au însoțit, spiritul extraordinar de echipă născut ca din senin după crearea numeroaselor bisericuțe, au fost determinante în reușita parcurgerii acestui traseu dificil. Din loc în loc domnii din grup, bărbații care s-au simțit bărbați, au ajutat constant in puncte dificile. Stii cum e: bărbat nu te numești, ești sau nu ești. Anxietăți, frici de apă, depășirea limitelor de orice natură, fizică și mentală, panică, toată panoplia acestor emoții s-a arătat cănd măstile au cazut.

Când te simți în pericol, subconștientul te protejează. Ieșirea din zona de confort nu vine decât cu creștere la pachet.

Ziua 4: pelerinaj la apa Iordanului, locul unde a avut loc Botezul Domnului nostru Isus Hristos. Energii binecuvântate ne-au însoțit pașii și multă emoție ne-a copleșit pe toți cei 50 de călători din grup.

Acel Iordan din vremea lui Irod are astăzi deviat cursul în cea mai mare parte pentru a ajuta populația ca resursă de apă. Aici apa e aur. Plouă doar in ianuarie și februarie. Ce a rămas din Iordan e un părâu simbolic de o lățime de 5-6 metri.

De partea cealaltă a pârâului erau turiștii din Israel. Dincolo de granițele puse de oameni, Isus ne-a lăsat infinita iubire ce răzbătea din inimile tuturor celor aflați de o parte și de alta a Iordanului, într-un strigăt comun de bucurie a frăției întru Hristos. Când inimile se deschid, se deschide și Cerul.

Biserica Sf. Ioan Botezătorul ne-a primit cu generozitate să aducem închinare Domului pentru darul primit. M-am despărțit de acel loc cu lacrimi în ochi ce nu se opreau și astfel am știut că un zăgaz din ființa mea s-a rupt. De aici a-nceput Totul… și-l las să mă-nvăluie și să mă renască.

Intens, măreț, revelator, transformator…

#Iordania#travel#limitedepasite#autodescoperire#aventura