E multă depresie venită în cabinet în ultima vreme, am în jurul meu și m-am luptat eu însămi cu demonii acestui flagel.

Când apare Depresia? am fost întrebată în numeroase rânduri, si de atunci tot lucrez la a da o explicație. Cumva și aceasta ce ți-o ofer astazi poate suporta îmbunatățiri, dar sunt cumva în acord profund cu ea și ți-o împărtășesc.

Depresia apare atunci când am consumat toate resursele interioare pentru a putea supravețui. Am consumat atât de multă energie pentru a îngropa adânc în memoria noastră acea amintire ce ne-a rănit profund sau ne-a pus in pericol ca si cum am vrea să reducem la tăcere, să dăm uitării acea traumă, să o facem să dispară și acum iși cere dreptul la a fi, a exista, a se face auzită si depresia e ,,glasul” ei. De ce? Pentru că nimic nu se uită, nimic nu poate fi înnăbușit, nimic nu dispare cu adevarat. În cel mai fericit caz, se transformă.

Dacă vom gasi exact acea memorie adânc suprimată în memorie, vom putea ,,dezactiva” evenimentul traumatic de la care a pornit suferința, oprind reverberațiile acelui eveniment.

Când corpul dă semnale: atacuri de panică, senzatii de vomică, spasm diafragmatic, grețuri, vărsături, psoriazis, etc. e semn că nu mai poate ,,tăcea” și-și cere dreptul la cuvânt.

Să binecuvântăm depresia, este un dar.

Dacă esti pregătit/pregătită să desfaci ,,cadoul”, să dai ambalajul la o parte.

Si pentru a decodifica ,,darurile”, nu te mint și nici nu vreau ca să te sperii, dar de cât de multă muncă e nevoie!

Intrebarea mea este: îți asumi?

Spun asta după ce am învătat sa ma iubesc si accept pe mine însami și dupa ce am pus stop propriilor mele suferinți. Mereu avem de lucrat cu noi însine și acest proces e continuu, viața e o perpetuă lecție și uneori cu cât pare să afli mai multe, realizezi cat de putine știi. Viața e evoluție. Bucuria vieții se realizează prin educatie, autoeducatie, psihoeducație, ieșirea din ignoranță.

Si poti obosi sa fii ,,puternic” să ,,reziști” la un moment dat. Boala de orice natura ar fi ea, e un semn să privesti in interiorul tau, să-ti asculți Sinele tău profund, să te privesti pe tine și mai puțin boala. Acolo unde duci atenția, duci și energia ta. Este în regulă să te investighezi pe toate părtile pentru a evita complicații majore, dar boala e simptomul.

Medicina zilelor noastre acceptă, ce e drept sporadic, că ochiul vigilent ar putea să se îndrepte nu doar asupra mecanismelor chimice și biologice ci și asupra celor de ordin psihologic.

În anamneza medicală din foaia de observatie, (mă gândeam la asta încă de pe când profesam cândva ca asistent medical) în fișa pacientului, ar trebui sa existe si o anamneză psihologică, a evenimentelor cu potential traumatic la nivelul psihicului. Minte, corp si suflet, suntem un întreg. Ceea ce e înăuntru e și în afară și invers: ceea ce e în afară este și înăuntru. Depresia e darul (,,blestemul” spun unii) celor puternici. Asta dacă esti pregătit/pregătită să deschizi ,,cutia Pandorei”. Uneori sar balauri cu șapte capete si parcă dupa ce tai un cap, răsar alte două. Tot ce e de făcut e sa ne împrietenim cu balaurul și să-l întrebam cum s-a făcut el mare? Cu ce s-a hrănit? Doar vrem si noi să fim puternici ca el. După ce te împrietenesti cu el, îl poți încăleca, devii una cu el. Și de acolo, începi să zbori!

Acceptă-ti măreția trecând prin focul purificator al depresiei! Ai grijă de tine!

Si daca stii o persoană ce ar trebui sa citeasca aceste randuri, te rog, simte-te liber/libera sa distribui.