Am revenit acasă din tabăra de Sânziene ce mi-o planificasem încă din sesiune, ultima, dintr-un parcurs destul de greu și anevoios, acum că a sosit și finalul ei. O sesiune ce mi-a oferit posibilitatea ca după un semestru intens, de efort susținut să fiu mandra de mine ca odinioară, în copilărie, cu 3 de 10 si 3 de noua. Urmează pe 2 iulie susținerea disertației și apoi voi lua o pauză de examene importante pentru o vreme, sau… cine știe?
Știu doar că după mii de ore de studiu, mii de pagini citite, zeci de examene, efortul acestui an ultim din cei 5, 3 licența + 2 masterat pe lângă toate celelalte obligații profesionale, cursuri, conferințe și formări, de activitate la cabinet, atât fizic cât și virtual (in noul contextul oferit de pandemie și la care nu ne-am fi gândit ca fiind posibil acum doi în urmă, nu-i așa?), în afacere, ca mamă, soție, mi-au oferit posibilitatea și șansa de a-mi testa din nou limitele intelectuale, fizice și psihice.
Aș minți dacă aș spune că a fost ușor. Motivele sunt multe și nu acum e momentul evocării lor. N-a fost, dar a meritat să trăiesc din nou, după prima licență în economie, acest lucru. Revenirea la prima dragoste din liceu, când citeam Freud pe sub bancă, carte pe care nu înțelegeam eu foarte bine de ce făcea parte din categoria interzise, dar dacă ne gândim că Ceaușescu a desființat facultatea de Psihologie la un moment dat, vom înțelege de ce. Personal, ca un copil de 18 ani ce am îmbrățișat aceste lecturi, consideram că toți ar trebui să citim literatură care să ne ducă mai aproape de noi, să ne cunoaștem mai bine capacitățile și potențialul nostru, spre a ne înțelege mai bine pe (și cu) noi înșine dar și unii cu ceilalți.
Ca factor de autosusținere și autodeterminare, atunci când parcă nu mai ai resurse sau simți că ești epuizat pentru a mai întreprinde un efort ultim, să-ți propui să te premiezi, răsplătești, cu ceva drag sufletului tău după cei vei fi depășit momentul cu succes. Poate fi o carte, ceva lucru personal pentru tine, acordarea de timp unui hobby mai vechi pe care l-ai tot amânat, revederea unei persoane dragi pe care poate nu ai contactat-o de ceva timp din cauza programului, la o terasă, o ieșire pe vârf de munte, să cunoști oameni noi, să faci un curs de pictură, gătit sau orice altceva îți face plăcere, și să te imaginezi cum te vei simți după ce vei atinge, trăi acel „ceva ” panificat.
E un truc psihologic ce-l recomand adesea, testat aplicat și experimentat de sute de ori. Funcționează întotdeauna.
Crierul nostru nu face distincție între imaginație și trăire, aici emoțiile sunt cele care au rolul determinant. Doar experimentând emoția la nivel mental, apoi aducând-o în corp vei avea disponibilă vibrația acelui fapt ce poate sonda subconștientul. Odată ce-a ajuns acolo, te va urmări și-ți va fi ancoră de readucere și recreare a clipei prezente.
Cum poți face practic acest lucru? Pentru că în domeniul psihologiei e minunată teoria, dar dacă nu e aplicată… Așadar îl imaginezi savurat pe toate nivelurile de percepție, cu tot ceea ce ființa noastră conține, (e o tehnică ce am dobândit-o inițial în cursurile de NLP- Programarea neurolingvistică, apoi și în cursurile de psihologie) ca un exercițiu de conectare pe dimensiunea MINTE-CORP-SUFLET.
Vei uzita toate canalele senzoriale ce le deții: vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ. Ce vei simți când voi fi acolo? Și te raportezi la timpul prezent. Ești deja acolo. De pe linia timpului din viitor, când se va întâmpla, voi aduce în AICI si ACUM trăirea acelui moment cu tot ce conține.
Ce văd când sunt pe munte? (de exemplu)
Ce aud?
Cu cine sunt?
Ce mirosuri simt?
Ce voi degusta?
Trăiți și conțineți acele senzații ca și cum sunt aievea. Lăsați mintea să absoarbă toate aceste lucruri. Poate se contractă anumite grupe de mușchi ca și cum urci o stâncă, sau simți mirosul ierbii, al florilor de câmp, vedeți și cuprindeți cu ochii albastrul cerului, vârfurile brazilor înalți, se aud păsări, susur de apă… Și ghiciți? Odată ce ați trăit mental acele senzații, veți putea să o faceți și în realitate ulterior. E un exercițiu ce necesită ceva practică care odată atinsă, ulterior va deveni destul de ușor de implementat.
Pe același mecanism de funcționare apar și fenomenele inverse, neplăcute din viața noastră, gen fobii, angoase și diverse frici. Mintea e un „animal” credincios. Cu ce-l hrănești, aia iți oferă. Tu ce film rulezi ? Ce gânduri ai care îți revin mereu și mereu? Sunt de plenitudine, bunătate, speranță sau vin dintr-o altă zonă? Doar întreabă-te și notează. Dacă vin emoții negative, acolo ar fi nițel de lucru. Și faptul că sunt nu-l cotăm ca fiind de bine sau de rău. Doar le acceptăm că sunt, fără sentimente și vedem ce e de făcut în privința lor.
Pentru a aduce senzația de bucurie creată la nivel mental „în mușchi” din creier, cum spunea un mentor al meu, e nevoie de exercițiu „in vitro” (în imaginație) și mai apoi îl aducem „in vivo” (în viața reală adică).
Pe același patern ajungem să dezvoltăm anumite comportamente funcționale sau disfuncționale pe schema GÂND-EMOȚIE-TRĂIRE-COMPORTAMENT.
Mintea e un instrument extraordinar și un dar pe care Creatorul ni l-a oferit nouă, oamenilor, aici pe Pământ. Ea ne poate fi propriul prieten dar și propriul dușman și doar gândindu-ne că suntem făcuți după chipul și asemănarea Creatorului, aceasta ar putea fi o practică minimală de demonstrare că așa și suntem aplicând exercițiul de mai sus.
E limpede că pentru unii dintre voi când spun toate lucrurile acestea nu e ca și cum spun oareșce descoperiri epocale, poate deja le știți, aplicați și cunoașteți aceste tehnici și m-aș bucura să știu că e așa, spun doar că exercițiul acestei ieșiri pe munți, de patru zile în cazul meu, din care împărtășesc aici, într-un context de dezvoltare personală, m-a resetat și remontat în prezent exact cu aceeași intensitate cu care m-am programat imaginându-mi ce voi simți când voi face acest lucru, ca multe altele ce încă le mai am de trăit, sau deja am făcut-o și poate păreau de neatins la un moment dat.
Vă invit să vă dați voie să experimentați, să vă trăiți vara așa cum v-o doriți în acord cu inima și sufletul vostru.
Cu drag de oameni și de echilibru, psiholog clinician, Oana Țogan.
Ps. Dacă ajungeți in zona Comănești recomand cu drag serviciile oferite de Pensiunea Camping „La grădina”.
https://www.camping-lagradina.com/ro/
Gazda minunată, instructor Yoga, condiții excelente.
Psiholog Oana Țogan 