Duminică, 3 martie 2019, Librăria Cărturești, Palas Mall.
FEMEIA, SIMBOL ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT!
De câte ori sunt invitată ca speaker ori participant, și am ocazia să cunosc și să stau în preajma unor oameni care au ce dărui și care o fac fără rezerve, nu-mi permit să refuz invitația. Mă îmbogățesc.
Poate pentru că nu fac decât politica proprie și nu am altă politică decât cea a propriei conștiințe, în care omul este primordial și de la care pot porni dezbateri și idei. Toată construcția exterioară într-o societate, oricâte planșe, schițe, analize pe cifre de-ar avea, dacă nu e conturată în jurul esenței beneficiarului, omul, se va risipi mai devreme sau mai târziu. Va fi degeaba.
Demolăm și construim în afara noastră să se vadă, să dea bine spuneam, și rămânem nemobilați și goi pe dinlăuntru.

Ideea de motivator – ca speaker motivațional, restaurator de oameni ca psihoterapeut, ori făuritor de oameni cu cercetașii, ce a prins contur aseară în timpul prelegerii și urmare a feedback-ului primit la final, mi-a cristalizat noi proiecte.
Cărările mi se vor arăta singure, ca și până acum, atâta timp cât omul e pus în centru.
Tema serii, Femeia simbol între pământ și cer, extrem de generoasă și ofertantă, m-a pus alături de două personalități de marcă ale Iașului: dna Renata Marin, președinte Asociația Civică pentru Democrație și dna lector universitar dr. Mihaela Gârlea de la Universitatea Națională de Arte George Enescu.

Inspirată de temă, și în energia cu care am gândit și construit seminarul Stimă de sine și feminitate, am compus o poezie manifest pentru toate femeile ( proportia a fost 50-50 femei- bărbați) ce se identifică cu personajul. V-o ofer!

FEMEIA SIMBOL

Atunci când o femeie se va naște,
e nuntă-n cer, e nuntă pe pământ,
și scara lumii urcă pân la astre
să-și ia de-acolo, potirul de argint.

Vor fi festinuri multe
Și cântăreți cu goarne
Ce-anunță veselia dintre noi,
și îngeri cântă-n coruri, treziți-vă că astăzi
a renăscut Femeia, iubiți-vă pe voi.

Ea, una, simbol sacru,
Venită să ne salte din tina de noroi
Născând pe Cel din Ceruri
Prea încercat, prea aspru,
Și-a arătat iubirea,
s-a îndurat de noi.

Iar noi, femei ușoare
În neștiința firii divinului din noi,
Reînvățam formula iubirii pân la astre
Și-a tot ce mai e astăzi sfânt.
E nuntă-n cer,
e nuntă pe Pământ,
Eu sunt femeia ce se naște
Ridic și închin cupa potirului de-argint

Priviti-mă, sunt eu, am renăscut!

Încă o zi minunată, revederea cu persoane cunoscute dar și noi, încântătoare.
Lăsați-vă surprinși de viață și viața-și va face datoria!

Cu infinită iubire și recunoștință, Oana Iacob Togan