Sunt zile ce par să încapă și să ducă mai mult decât ne putem imagina, însă frumusețea lor constă în darurile ascunse în fiece secundă.

Astăzi vin spre tine cu impresii de la un eveniment ce ar merita propagat în fiece oraș.

La finalul săptămânii trecute, duminică mai exact, am fost din nou la Iași.

Cu excepția a doua zile, am făcut zilnic naveta la Iași, ba la biroul electoral, ba la cabinet, ba pentru afișe electorale, însă ziua de duminică, (după întâlnirea cu bunii și străbunii mei la mormânt sâmbătă în Neamț, în satul părintesc), mi-a reamintit că demersul meu, de a mă implica activ în viața urbei, este unul legitim, mai ales că el conține și esența multor vieți risipite timpuriu, pe nedrept: Preocuparea activă pentru Sănătatea mentală a populației, ce clădește nația și care pornește din interiorul familiei, localității, orașului în care viețuiești și respiri.

O urbe, oricât de mult ar construi în afară, să se vadă, dacă nu-și va apleca atenția asupra bunăstării mentale și sufletești a populației, va risca ca în viitor să fie nevoită să rezolve cu costuri mult mai mari ceea ce neputința sau neglijența, a ignorat o realitate ținută sub preș. E la fel ca într-o familie, dar cu undă de propagare în timp, mult mai amplă…

La Iași săptămâna trecută a fost festivalul „ROMANIAN MENTAL HEALTH FILM FESTIVAL”. Un festival dedicat SĂNĂTĂȚII MENTALE. O formă de educație prin cultură și artă cinematografică, în rândul populației cu intrare gratuită. Săli pline mulți dintre participanți adulți, psihologi ca si mine, cadre medicale, didactice dar și tineri elevi și studenți.

O săptămână plină de proiecții de filme atent selecționate de organizatori, filme românești, unele propuneri la Cannes (în paranteză fie spus, si acolo începe zilele acestea festivalul de film).

Duminică am vizionat filmul „Imaculat”. O poveste cutremurătoare al unei eleve de liceu în pragul bacalaureatului. O frescă a provocărilor celor neexperimentați ce cad pradă consumului de droguri dar și abuzurilor celor ce aparent iți vor binele. „Drumul spre Iad e pavat întotdeauna cu bune intenții.”

Anul trecut am participat pentru prima oară la acest festival și am fost profund impresionată. Am participat atunci, ca și acum, pentru că o persoană dragă și apropiată, a ales ca foarte de tânără să se implice ca voluntară în astfel de manifestări, pentru a fi parte a schimbării ce o dorește în lume. Anul acesta a fost coordonatoarea tuturor voluntarilor ce au participat la buna desfășurare a evenimentului despre care vă vorbesc și sunt tare mândră de evoluția și munca ei.(!)

Nu doar filmele psihologice, (proiecțiile în sine) și partea de concept, ori dialogurile purtate de regizori, actori, organizatori cu publicul din sală, dezbaterile existente în afara sălii de proiecție, între medici psihiatri și actorii ce au intrat în pielea personajelor, ori persoanele publice invitate să-și împărtășească experiența personală de viață, ce au parcurs momente delicate și provocările de la nivel psihologic, ce le-au schimbat traiectoria vieții prin depășirea acelor obstacole, au făcut savoarea fiecărui moment, cât și ce a vibrat în noi, secundă cu secundă, ecoul TOTULUI în fiecare celulă a noastră. A fost un flux energetic dinspre ecran și scenă către sală și invers.

A fost educație, informare prin cultură și artă cinematografică.( Și noi nu avem un cinematograf în orașul nostru!).

După pandemia de covid ce ne-a traversat lumea întreagă, inclusiv Europa a înțeles să pună lupa pe starea națiunilor și din punctul de vedere al sănătății mentale, nu doar al stării de sănătate trupească a populației.

 A scoate din ecuația sănătății unui individ sănătatea sa mentală, e ca și cum te-ai ocupa de respirație și scoți din ecuație calitatea aerului pe care îl respiri, dar nu îl poți vedea, pipăi, atinge.

De  ce?
Pentru că în pandemie s-a murit mult de frică iar Frica, ucide! Ucide Psihicul nunui om, apoi psihosomatica, ne explică cum afectează starea fizică prin inducerea bolii în corpul fizic plecând de la nivel mental și ucide trupul.

Așa cum știți deja, preocuparea mea în această zonă este una asumată la nivel de misiune personală.

Documentându-mă constant am căutat surse de informare și de bune practici pentru implementarea lor în concret. De una singură am făcut tot ceea ce-am putut, cu resursele avute la dispoziție, însă am aflat și despre perspective ce va trebui să ne găsească pregătiți acționând deja fiecare în propria „curte” administrativă preocupată de propria populație, ca țară.

În Raportul „Sănătatea pe scurt: Europa 2020” a arătat că pandemia de COVID-19 și criza economică ulterioară au pus o povară tot mai mare asupra bunăstării mintale a cetățenilor, existând dovezi ale unor rate mai ridicate de stres, anxietate și depresie. Tinerii și persoanele din grupurile cu venituri mai mici prezintă cu un risc mai mare decât restul populației. Perturbările asistenței medicale pentru persoanele cu afecțiuni preexistente de sănătate mintală constituie o parte semnificativă a impactului negativ pe care pandemia l-a avut asupra sănătății mintale.

La câteva luni de la declanșarea pandemiei, Direcția Sănătate și Siguranță Alimentară a creat pe platforma sa privind politica în domeniul sănătății un spațiu dedicat organizațiilor din domeniul sănătății și din domeniul social, interesate să facă schimb de practici și cunoștințe specifice în materie de sănătate mintală, în contextul COVID-19.
Coordonată de Mental Health Europe,n această rețea virtuală pune accent pe nevoile grupurilor vulnerabile, cum ar fi ersoanele fără adăpost, persoanele cu afecțiuni preexistente și persoanele în vârstă. Spațiul web găzduiește și o bibliotecă virtuală.

A fost un pas important pentru a reduce decalajul extraordinar privind speranțan de viață între țările Uniunii Europene ce în acest moment este dramatică și va fi prioritate în perioada următoare prin noi implementări în intervalul 2024-2030.

Noi vom fi pregătiți să absorbim acele fonduri?

Citez:  „Scopul EuroHealthNet este de a reduce inegalitățile în materie de sănătate în Europa. Există încă o diferență de 9 ani în speranța de viață între țările din UE, iar decalajul în speranța de viață sănătoasă este și mai mare – până la 18 ani. Inegalitățile duc la tulburări sociale și lipsă. de încredere în instituții. Ele sunt în primul rând rezultatul acțiunilor noastre politice și al modului în care ne modelăm societățile. Prin urmare, reducerea inegalităților ar trebui să fie o prioritate cheie pentru UE.”

Tot în document se mai precizează:

 „Viziunea globală a EuroHealthNet este de a realiza a Economia bunăstării în UE, care aduce beneficii oamenilor și planetei și asigură pacea, demnitatea umană, șanse egale și echitate.

Europa se confruntă cu crize multiple, suprapuse, în creștere și conflicte armate, alimentate de presiunile sociale, politice, ecologice și economice. Aceste crize determină creșterea inegalităților prevenibile în materie de sănătate între și în interiorul țărilor europene.

Răspunsurile izolate, reacţionare şi deconectate nu pot depăşi aceste provocări complexe; ele necesită un răspuns comun, general și vizionar. Acest răspuns trebuie să fie transversal pentru toți actorii guvernamentali la nivelul UE și la nivel european, precum și între sectoare și trebuie să se bazeze pe implicarea întregii societăți.

 Economia bunăstării este un model economic alternativ care se învârte în jurul investiției în toți oamenii, reducerea inechităților și alinierea producției și consumului la granițele planetare. Este vorba despre a ne asigura că economiile noastre sunt reorientate pentru a atinge mai bine Obiectivele de dezvoltare durabilă și a depăși, valorând nu doar capitalul economic, ci și capitalul uman, social, natural și cultural în mod egal.

Toți actorii au un rol de jucat în sprijinirea acestei reorientări. Instituțiile UE, autoritățile statelor membre, societatea civilă, comunitățile și cetățenii, întreprinderile sociale, corporațiile și întreprinderile: toate trebuie sensibilizate, încurajate și abilitate să contribuie la această viziune.
Structuri de guvernanță ale UE robuste și transparente care sprijină coexistența pașnică și răspund nevoilor umane de bază sunt cheie, la fel ca împuternicirea oamenilor și oferirea lor de o voce și o platformă.”

Programul „UE pentru sănătate” este implementat cu ajutorul unor programe anuale de lucru care sprijină o gamă largă de acțiuni grupate pe patru „direcții” globale, cu un accent transversal pe cancer.

• Pregătirea pentru situații de criză
• Promovarea sănătății și prevenirea bolilor
• Sistemele de sănătate și profesioniștii din domeniul sănătății
• Sectorul digital

Programul oferă finanțare entităților eligibile, organizațiilor și ONG-urilor din domeniul sănătății din țările UE sau din țările terțe asociate la program.

După ziua de duminică și participarea doar in ultima zi a festivalului ROMANIAN MENTAL HEALTH FILM FESTIVAL,  despre care poți afla mai multe detalii intrând pe www.rmhfest.ro am rămas cu speranța că se poate acolo unde există dorință, voință, însă din păcate nu politicienii sunt cei ce se apleacă asupra acestor preocupări ci societatea civilă.

Sunt optimistă, și speranța că odată asumându-mi demersul de a face vocea specialistului (ca psiholog clinician și psihoterapeut) în sănătatea publică auzită și la nivel politic decizional local, vor veni alături și alți specialiști dornici de bine și frumos în viețile noastre, aducând bunăstarea pe toate palierele: material, financiar, emoțional și fizic. Iar pentru ca toate aceste lucruri să se întâmple, e necesară implicarea fiecăruia dintre noi, inclusiv a ta!

Poți fi și tu vocea ce face diferența, nu doar odată la 4 ani, ci în fiece zi, prin acțiunile și faptele tale.

  Nu-ți irosi șansa!