Astazi simt SA MA INTORC la mine, prin scris, si va las si cateva informatii despre ceea ce inseamna UN PARCURS TERAPEUTIC.
Am un ragaz acum, dimineata, si in conexiune directa cu ceea ce s-a intamplat ieri, redau aici.
Am fost la cabinet dimineata, apoi la ore si in tot acest timp m-am gandit la clienti, elevi, si constat cu uimire cate preocupari legate de propria existenta au si adultii dar si elevii adolescenti.
Nu e ca si cum nu stiam, insa se adancesc problematicile. Multi m-au intrebat si despre vise, cosmaruri mai exact, despre vinovatie, rusine si multe altele asemeni.
Ma straduiesc, ca de fiecare data, sa creez si ofer informatii, materiale, tot mai valoroase pentru voi. Astazi va fi despre ce reprezinta un proces terapeutic asumat si cosmaruri din viata.
Stiu ca un proces de introspectie poate fi anevoios, pot confirma acest lucru din propria munca cu mine ce o fac zilnic, mai ales cand simt ca tensiunea si presiunea tascurilor ma determina sa mai ies de pe sine, sunt om, nu uit asta, dar cine a spus ca lucrul cu Sinele este ceva facil?
E doar pentru campioni/oane, barbati, femei asumate, ce-si dau voie sa se priveasca asa cum sunt, sa puna lupa pe momentul in care se afla, pentru a accede mai apoi un nou drum, vechi altfel: de a porni inapoi ACASA in sufletul sau.
Nu multe persoane pot duce. Stiu asta. Orice iesire din zona de confort, din rutina, vine cu provocari si deranj.
Daca tu cauti formule miraculoase de una doua sedinte maxim daca se poate, iti spun ca nu e decat o mare pacaleala.
Imi amintesc de o clienta care a venit in cabinet pentru ca-si dorea sa planga si nu mai putea. Avea 3 ani de cand nu varsase o lacrima si voia sa ma intrebe daca e normal. Traise momente crunte, si-ar fi dorit eliberarea lacrimilor, dar nu iesea decat tensiune si incordare accentuata. Intrase in freeze emotional. Inghet total.
Am pus cateva intrebari si suvoiul s-a pornit năprasnic. Toata intalnirea de o ora, a plans cand incetisor, cand mai dureros, uneori cu vorbe, eu nefacand altceva decat sa o contin. Sa fiu acolo martora si partasa la acest ritual de eliberare, pe care il astepta de atat de mult timp iar e, intr-un gest de curaj, sa-și permita sa-l traiasca.
In actul terapeutic daca cineva nu doreste sa mearga mai adanc in procesarea ranilor interioare, pentru ca incepe sa doara pe alocuri, sau il pune in dificultate, ( prin ceea ce descopera in temele si recomndarile de casa ce le fac), scot umbrele la vedere, apoi le pun o oglinda ce-i obliga sa lasa mastile sa cada, iar ei nu sunt pregatiti sa se arate, renunta brusc, sau dispar din terapie pur si simplu, fara macar un mesaj de incheiere a colaborarii noastre.
Oricat de bland ar fi proceul, daca cel in cauza nu e pregatit sa-si asume, va renunta. Sie e ok si asta. Oricat de putin am sapat spre a descoperi comoara ce zace in interior, e mai mult decat nimic.
Unii trimit mesaj, dar considera ca terte persoane ce i-au consiliat le-au influientat decizia de a se opri. Uneori real, insa de cele mai multe ori, nu. Uneori preoti. Alteori terapeuti le spun sa nu acceada cursurile ce le propun.
Inclusiv acest gest final, spune foarte multe despre cel in cauza dar si despre acei preoti, terapeuti.
Atata timp cat vei dormi in camera cu niste scheleti in dulap, nu te astepta sa ai visuri pe norisori si sa te miri de ce nu se opresc cosmarurile.
Iata ce spune stiinta de aceasta data despre analiza cosmarului propriei vieti dar si a celui din vise.
În psihanaliză, coșmarurile sunt privite ca o „fereastră” către conținuturile inconștiente și către conflictele nerezolvate ale psihicului. Mai exact:
Freud
• Pentru Freud, visele (inclusiv coșmarurile) sunt „calea regală către inconștient”.
• Ele exprimă dorințe reprimate, travestite de cenzura psihică.
• Coșmarul apare atunci când travestiul eșuează, iar dorința sau conflictul refulat irumpe într-o formă crudă, amenințătoare, care trezește persoana.
• Exemplu: un coșmar poate să exprime o dorință puternică, dar refulată, prezentată în vis ca ceva periculos sau intolerabil.
Jung
• Jung punea accent pe dimensiunea simbolică a visului.
• Pentru el, coșmarurile sunt mesaje ale inconștientului colectiv, menite să aducă în fața conștiinței aspecte ignorate sau respinse din propria personalitate („umbra”).
• Ele nu sunt doar expresia unui conflict reprimat, ci și o invitație la transformare și integrare interioară.
Psihanaliza contemporană spune:
• Coșmarurile pot fi înțelese și ca modalități prin care psihicul încearcă să proceseze traume.
• În special la persoanele cu PTSD, coșmarurile repetă sau simbolizează experiențe traumatice pentru ca mintea să le poată integra.
• Sunt privite ca o încercare de „muncă psihică” — de a gestiona anxietăți, frici, dorințe sau amintiri greu de tolerat.
În esență, psihanaliza vede coșmarul nu ca pe un „accident al somnului”, ci ca pe un mesaj important din inconștient: fie o dorință reprimată, fie o traumă care cere integrare, fie o parte a Sinelui ignorată care vrea să fie recunoscută. Si orice metoda terapeutica care te duce mai aproape de tine, fie meditatie ghidata, hipnoza, (acolo unde psihicul permite), sau teste proiective, artterapie, neurografica, NLP, etc, va scoate la suprafata cauza dezechilibrului din viata ta.
Metodele ce le folosesc? Recunosc, unele sunt atipice poate. Sa vorbesti cu tine in oglinda in cabinet, cu scaunul pe care sta o papusa, figurina, sa desenezi, colorezi ca atunci cand erai copil, sa scrii scrisori mortilor, dar te asigur ca sunt validate stiintific chiar daca nu sunt prea populare.
Imi amintesc cum in primul an de casnicie, ma trezea sotul meu din somn in timp ce eu vorbam si plangeam in hotote. Ii lua cateva minute bune sa ma convinga ca am visat.
Daca nu ai facut pana acum testul ACE din internet, iti spun doar ca din cele 8 sau 10 traume descrise acolo, depinde de sursa ce o accesezi, doar una nu am bifat-o, in rest le-am trait pe toate.
Ideea ce vreau sa ti-o transmit este ca, pana nu-ți ierti calaul, nu te poti elibera din „prizonierat”.
Si daca poate ai pus cuiva pe frunte aceasta eticheta de calau, nu va putea nimeni sa i-o scoata pentru a te simti tu mai bine. Va trebui singur sa i-o dezlipesti pentru a te usura.
Cand ramai in feeze, inghet, mintea se blocheaza initial si cu cat te apropii mai mult „de locul faptei” s-ar putea sa se activeze un sentiment de panica. E perfect in regula. Te ghidez, insotesc sa „treci peste” insa altfel decat ai tot facut-o pana acum. Multi spun: „Treci peste! Ce atata caz!”Si tu esti tot acolo.
In mod natural, acesta a fost un mecanism de aparare, insa pe masura ce te avanti sa spargi acest bloc de ghata cu care te-ai inconjurat, (doar luând tarnacopul in maini,) tu de fapt incepi real procesul de eliberare.
Astazi am avut nevoie sa-mi amintesc de acest inceput al procesului meu terapeutic si despre cosmarul de a ramane mai departe in bule traumatice din care altfel, te poti elibera. Personal, m-am eliberat cu adevarat abia dupa varsta de 40 ani.
Mi-am dorit sa-ți ofer acest articol spre a reflecta la cine si cum esti in acest moment in viata ta.
Si-apoi sa nu uiti: Ai grija de tine!
Psiholog Oana Țogan 