DRUM BUN 2020 BUN VENIT 2021!

BILANȚ DE AN 2020

Acum un an, pe 30 decembrie am decis că e musai să-mi găsesc tihna, liniștea, împăcarea, echilibrul, cu mine însămi și lumea întreagă.

 Cine nu a îngrijit vreodată un părinte, bătrân sau bolnav, ori toate acestea la un loc, și nu l-a însoțit spre Marea Trecere, poate nu va putea înțelege decizia-mi de a purcede într-o nouă călătorie „inițiatică” (la trei luni după moartea tatălui meu), ca multe altele ce au fost în anii precedenți (după moartea mamei).

Oare vi s-a întîmplat să reveniți în  locuri cu care parcă nu v-ați încheiat karma, vă recheamă să reglați „socotelile”? De această dată, a fost o revenire in Egipt. „Fuga în Egipt…”

Zorii zilei de 31 decembrie 2019 ne-au prins pe vârful muntelui Sinai, unde după un pelerinaj de noapte la zero grade și-un vânt năprasnic ce făceau să pară mult mai puține, mi-am dorit să-mi las lacrimile de durere si tristețe după moartea tatălui, ultimul părinte, să-mi las obiceiurile proaste și emoțiile zidite-n mine și moștenite din generațiile înaintașilor mei ce mă țineau blocată în a trăi fericirea, să-mi las regretele, reproșurile la adresa mea și-a tuturor celor ce-mi „provoacă” existența, să-mi regăsesc curajul și bucuria trăirii năvalnice a vieții, asemeni copilului de odinioară din mine, și să-mi deschid brațele ca să pot cuprinde Infinitul.

Ce s-a întâmplat? Ce-am simțit  odată urcată pe cămila unui beduin ce-o purta de căpăstru, ea, ce-mi căra neputințele, inclusiv limitele unui biologic epuizat dar pe care am crezut că-l pot învinge-n urcușul muntelui alături de cei ce mergeam pe urmele lui Moise să ne întâlnim fiecare, flacăra din el?

Cuvintele îmi sunt puține și sărace. 

La jumătatea urcușului, Ego-ul meu cu greu a lăsat o cămilă să-i care neputințele și doar pentru a nu periclita expediția celorlalți, când, o durere acută, ca o gheară, mi s-a înfipt în inimă. Fixată în șaua înaltă a cămilei, priveam hăurile ghicite cu coada ochiului și propria-mi frică, în noaptea unde doar stelele și-un Crai nou ne lumina cărarea roșiatică de piatră ce urca spre vârful muntelui. Visul de a vedea răsăritul pe urma pașilor lui Moise, în pustiul din care-au răsărit cu limbi de foc cele 10 porunci și revelații ale cerului.

Din 2 ianuarie aveam să încep cursurile de scafandru profesionist Level 1 și 5 zile mai târziu aveam să absolv examenul de licențiere în ape internaționale. Nesăbuința de a mă arunca în viață pentru a mă simți vie,  întâlnirea cu viața mării la 20 metri adâncime în splendoare bancurilor de pești colorați de curcubeu și a „munților” de corali luminați de soarele amiezii, învingerea propriei frici de apă, mi-a arătat un culoar pe care nu mai alergasem niciodată în goana vieții de până atunci.

De unde resurse să fac asta când cu o zi înainte îmi era greu să-mi port pașii?

Doar resetarea mentală și conectarea la energia supremă din noi și din afara noastră poate face ca, doar cu o credință cît o boabă de muștar să poți muta munții din loc. Cu siguranță Isus vorbind în parabolă, făcea referire atât la munții dinlăuntrul cât și din afara noastră.

în prag de an nou, RECUNOȘTINȚĂ e cuvântul de ordine la mine. Pentru toate câte au fost și vor dori să vină!

Pentru un an de pandemie, spun recunoștință pentru două călătorii extraordinare, Egipt si Croația, pentru anul de final de master cu colegii și întâlniri (fie și-n zoom), la fel de provocatoare si interesante, recunoștință pentru cursurile din formări, supervizări si specializări suplimentare si complementare, de pedagogie, de psihologie pozitivă, astrologie, medicina energetică, sexologie, licențieri de utilizare a instrumentelor de evaluare clinica acreditate, pentru interviuri, colaborari, etc,  pentru clienții afacerii și deschiderea Cabinetului Individual de Psihologie, recunoștință familiei pentru susținerea chiar si doar de la distantă și nu în ultimul rând recunoștință tatălui meu cel adevărat, bunului DUMNEZEU pentru toată puterea sădită în mine, de a putea realiza toate acestea. Si că m-a învățat să ascult si să mă ascult. Sa-mi ascult corpul, inima și spiritul conectat la Marele Spirit.

Recunoștința pentru sutele de ore de consiliere, coaching și terapie cu clienții ce m-au determinat să mă pregătesc continuu pentru a urca mereu ștacheta și a înțelege că doar evoluția e calea spre performanță.

Recunoștință vouă tuturor celor ce-mi citiți rândurile scrise.

A fost un an extrem de greu, dar extrem de frumos! Cu asta îmi doresc sa rămân.

Va doresc tihnă, iubire și trecere lină în anul ce stă să vină.

 Vă doresc oameni și evenimente de viață care să vă umple sufletul de frumos, de bine, de curat și de drag.

La mulți ani tuturor!!! An magic să aveți!

Cu infinită iubire și recunoștință. Oana Togan.

LUNA PLINĂ, SENZITIVITATE ȘI SENSIBILITATE 29.12.2020

LUNA PLINĂ, SENZITIVITATE ȘI SENSIBILITATE  29.12.2020

M-am decis să scriu un articol un pic altfel, în ideea de a marca fenomenul lunii pline ce-l trăim pe final de an, onorându-mi mai noile pasiuni și hobyuri dobândite în anul ce tocmai s-a scurs, oarecum conexe cu studiul psihicului uman.

 Experiența sensibilității înseamnă să pășești într-o cameră fără să îți scape nimic.

 Să ieși în pragul casei și să privești în zbor și să nu pierzi nimic, nicio adiere de vânt, nici un fâșâit de aripă, niciun zgomot de pași. Fiecare dimensiune a vieții trebuie să intre în experiența ta.

Dezvoltarea sensibilității înseamnă ca pur și simplu să închizi ochii și să poți ști ce faza a lunii este în acest moment, chiar dacă e înnorat. E lună nouă, lună plină, pentru că toate acestea au loc în corpul tău. În fiecare zi, au un loc în sistemul tău.

„Cum asta?” poți întreba.

Vezi bine, dacă e lună plină sau lună nouă întregul ocean se mișcă, se ridică, există maree cu alte cuvinte. Apoi avem flux și reflux. Dacă mergem pe malul oceanului putem vedea cum întreg oceanul încearcă să se ridice, să coboare, în acea perioadă.

Și acum, dacă e să ne gândim la propriul nostru corp, care e 80% apă, tu crezi că nimic din corpul tău nu este mișcat atunci când e lună nouă sau lună plină? Oare te-ai întrebat vreodată de ce simți ce simți în anumite faze ale lunii și cât de atent ai fost la aceste aspecte?

Pentru fiecare poziție a soarelui sau a lunii, și numeroase alte lucruri care se întâmplă, cu planeta, cu astrele, se-ntâmplă și cu tine.

Ignorăm, sfidăm, ridiculizam chiar, pe cei ce sunt aplecați asupra acestor lucruri fără să ne realizăm propria ignoranță.

Dezvoltarea senzitivității și a sensibilității fiecăruia dintre noi are loc atunci când te trezești, te conectezi și dai atenție și acestor lucruri. Atunci vei știi cum să gestionezi fiece aspect al vieții tale.

 Cu siguranță la lună nouă sau plină,  simți valuri și oceane de emoții în corpul tău pe care aparent nu le poți explica și cărora nu le dai un sens.

Femeile sunt profund conectate la ciclul astral al lunii de douazeci și opt de zile, care e tot atât cât ciclul biologic al femeii, de la o menstră la alta. Menstra care nu e altceva decât hrană vieții.  De aici și sintagma că femeia e copilul lunii (ea care e sensibilitate, maternitate, curgere, fluență) și bărbatul care e forță, activitate, energie, construct, e numit  copilul soarelui.

 Nu trebuie să devenim Ego-senzitivi ci socio-senzitivi. Dacă devenim sensibili față de viață, față de ceea ce se întâmplă cu aproapele meu, față de ceea ce se întâmplă cu mediul meu de viață, de locuit, va avea loc o extindere a propriei conștiințe și cuprinderea în perimetrul tău a TOT CEEA CE ESTE.

Ce se întâmplă dacă devii senzitiv față de propriul corp, față de propria ta viață? Vei vedea că GPS-ul tău interior e pornit mereu, ca nu există cu adevărat nicio problemă pe care să nu o poți surmonta și nu te vei rătăci niciodată. Mereu vei găsi cărarea spre ceea ce ai de urmat. Nu contează cine si ce spune, in ce situație vei fi pus, nu vei fi niciodată pierdut sau rătăcit pentru că ești sensibil față de viață și tot ceea ce ți se întâmplă.

Vor veni situații, conjuncturi, oameni, care te vor recalibra în balansul vieții pentru a rămâne în echilibru, e vorba doar despre conectare.

Chiar și acum, pe timp de pandemie și retracție din sfera socialului de altădată, e despre conectare interumană la alt nivel. În acest moment Omul și-a dezvoltat o construcție psihologică interioară ce pare a nu avea nimic de-a face cu viața. Are ceva de-a face cu viața socială dar nimic nu are de-a face cu viața trăită la cele mai profunde niveluri.

 Noaptea este mult mai propice pentru senzitivitate și sensibilitate. De ce spun asta?

Mai înainte de a începe un exercițiu de meditație,  se va recomanda adesea să închizi ochii. E ca și cum închizând ferestrele (ochii aici) spre exterior le deschizi pe cele din interiorul tău.

 În alternanță zi – noapte, cea mai de pe urmă este mediul propice conectării la sensibilitate și sensitivitate. Pe lumina văd cu ajutorul analizatorului vizual piese, obiecte, persoane, fiece construct în parte. Când se stinge lumina, se întâmplă un fenomen. Deși întuneric, odată ce cu ochii minții tu știi sigur că există acele forme, de această dată cu ochii închiși îți poți imagina o masă de energie comună tuturor acestor lucruri și știu că există chiar dacă nu le văd.

În momente ale nopții, în întuneric, se deschid nebănuite căi și canale, depinzând de nevoile fiecăruia: pentru yoga, sexualitate, prietenie, pentru a fi împreună, pentru a studia, pentru focus și concentrare, și toate acestea noaptea pare a fi mai propice deoarece diferențele între ceea ce ești tu și ceea ce e în jurul tău, scade noaptea.

 În întuneric e ca și cum în noapte totul se contopește în experiența noastră. Luna potențează aceste lucruri.

In cultura budistă, un yogin, un rogin și boghin, toți trei fac uz de noapte. Și noi putem face deasemenea acest lucru. Yoginul se concentrează mai bine în meditație noaptea,  roginul (omul bolnav) este cel ce prcepe durerea mult amplificata si suferă mai mult noaptea, iar boghinul este persoană ce caută plăceri noaptea pentru că stie ca atunci pot fi amplificate simțurile.

Un fenomen inedit va avea loc pe 30 decembrie 2020, ce va apărea pe cer va schimba viețile multora. După ce anul 2020 a fost un an cu eclipse uluitoare și Planeta  a avut parte de comete strălucitoare, o luna albastră rară de Halloween, se poate spune că a fost un an interesant din punct de vedere astrologic și ca să se termine la fel de bine, acum la final de an, urmează să ne bucurăm de un alt fenomen rar, lună plină numită și lună rece.

Observarea lunii reci nu necesită nici un echipament special. Cei care doresc să observe fenomenul mai bine o pot face și doar cu un binoclu. Pe 30 decembrie, faza de lună plină se va produce la ora 5:30 iar Luna va răsări de la est, imediat după apusul soarelui, rămânând astfel pe cer toată noaptea. Este specială datorită traiectoriei sale înalte pe cer ceea ce are ca rezultat poziționarea deasupra orizontului pentru o perioadă mai lungă de timp . Se mai numește lună rece pentru că este luna celei mai lungi nopți în decembrie. Lună plină în semnul racului este legată de planeta Uranus.

Asta poate însemna că schimbarea este pe cale să apară în viețile multor oameni și nu în ultimul rând aceasta poate aduce libertate, Intuiție și entuziasm. Lună plină în Rac este apogeul unor experiențe de viață care ne-au sensibilizat, vulnerabilizat, speriat, manipulat emoțional, controlat de autorități, izolat în casă.

 Indiferent de obstacole, apa găsește o cale de trecere și trebuie să învățăm să fim asemeni apei, să găsim o cale de a ieșit dintr-un impas care ne afectează emoțional, care ne afectează securitatea fizică și casnică. Luna plină în Rac ne cere să dăm drumul lucrurilor, oamenilor, emoțiilor, fricilor ce ne fac rău, care nu ne mai oferă siguranță și securitate. Uranus retrograd in Taur este Fulgerul care schimbă brusc circumstanțele.

Reprezintă inovație, independență, neașteptatul și produce schimbări în ceea ce este de obicei considerat normal. Cosmosul încearcă să ne împingă într-o nouă direcție, toate planetele retrograde aduc în atenția noastră o problemă, o situație cheie, iar Uranus retrograd in taur vorbește despre relația pe care o avem cu noi înșine, cu corpul și valorile noastre, precum și cu instinctul nostru de supraviețuire.

Despre efectele lunii pline asupra vieții oamenilor s-au scris tomuri.

 În aceste informații era vorba despre cunoștințe străvechi, verificate de-a lungul mileniilor și recunoscute ca valabile, eficiente și vindecătoare: legile și ritmurile naturii, pe care în puține decenii lipsite de griji, am învățat să le uităm sau să le ignorăm.

Personal, am avut șansa să trăiesc și să copilăresc alături de o bunică înțeleaptă, ce mereu avea grijă să îmi dea reper ca și far în viață, luna, și să-mi spună când anume este recomandat să îmi tai părul, să se sape o fântână, să se pună semințe în pământ, să încep un proiect sau de aveam să incep un proces vindecător, așa cum ea făcea la acea vreme. Pentru tot ceea ce făcea, astăzi știința medicinei energetice ar denumi-o pe bunica mea o șamancă în adevăratul sens al cuvântului. Cale de mai multe sate și comune veneau la ea oameni să găsească o vindecare, după ce epuizau toate drumurile către doctori și doctorii.

„Am furat” har și dar ascultând „povești” pitită după uși cu o curiozitate extraordinară, însă abia după 40 ani, după numeroase cursuri de bioenergetică, medicină holistică, plătite pe mii de euro, aveam să primesc și să accesez cu mintea deschisă moștenirea din mine sădită de bunica mea atunci și față de care ignoranța proprie m-a ținut departe. De aici invariabil aplecarea mea asupra îngrijirii și lucrului cu oamenii, initial 20 ani ca asistent medical la patul bolnavului, apoi ca voluntar „de cariera” și ca psiholog astăzi.

Influența ritmurilor lunare și arta de a acționa la timpul potrivit, ascultarea ritmurilor corpului și a datelor biologice, o alimentație sănătoasă, fără extremism, a științei plantelor medicinale, o locuință sănătoasă, forța lumii ideilor, influența tuturor acestora aspecte asupra organismului, spiritului și sufletului și încă multe altele, fac din fiecare individ o ființă unică și nu ne rămâne decât să explorăm și să dăm semnificație fiecăruia dintre noi fenomenelor lunii, conectându-ne la sensibilitate și senzitivitate, având „ferestrele” sufletului mereu deschise în interior.

Bibliografie

  • „Puterea lunii” Johanna Paungger- Thomas Poppe
  • FB-Astro café
  • FB-Adelle Artele
  • Foto-internet