Am dorit să deschid seria de evenimente dedicate femeilor în orașul care m-a consacrat și primit în anul 2002. Acest seminar de stimă de sine și feminitate l-am oferit comunității în dar, ca un preambul de Dragobete și a fost ca un mărțișor în avans adresat tuturor femeilor din Pașcani. 

Cronica evenimentului poate fi citită AICI.

De cele mai multe ori cărările se arată singure. Mă aflu într-un punct al existenței mele în care simt că e momentul să dau mai departe, să-mi dărui cunoștințele și informațiile acumulate, să împărtășesc din experiența de viață, atât personală cât și profesională și din expertiza dobândită.
Luați-vă o clipă de răgaz atunci când e potrivit pentru voi și vizionare plăcută!

DIALOGURI ESENTIALE 28 FEBRUARIE – OAMENI DE SUCCES Invitat: Oana Țogan

• Ce înseamnă echilibrul pentru tine?

• Care este cea mai mare schimbare pe care o vrei în viața ta?

• Care este cel mai important lucru pentru tine în viață?

• Care iți este cea mai mare problema cu care te confrunți?

Pentru a-ți putea răspunde tu ție obiectiv la aceste întrebări te aștept la o sedință de coaching NLP 1-1.

Uneori în momente grele de viață parcă nu mai vedem ieșirea din impas deși ușa a stat tot timpul deschisă…

• SĂ-ȚI DAI MAI MULTĂ VALOARE FĂRĂ A AȘTEPTA VALORIZARE?

• SĂ-ȚI FII FIDELĂ ȚIE ȘI DORINȚELOR TALE

• SĂ TE ACCEPȚI AȘA CUM EȘTI ȘI SĂ ÎNCEPI PROCESUL DE TRANSFORMARE A CEEA CE-ȚI DOREȘTI SĂ DEVII.

Împreună putem reuși! Viața m-a antrenat ca să te inspir!

Te îmbrățișez cu inima Oana Iacob Țogan by Terapie de Echilibru

THAILANDA – DESCOPERIREA TARÂMULUI ASCUNS DIN MINE ÎNSĂMI

După anunțul făcut de comandantul aeronavei prin care ne anunța apropierea de Otopeni, cu date despre ora locală și condiții meteo,avionul cobora în înălțime apropiindu-se de sol pe un puzzle uriaș.
Piesele erau parcele multicolore de un verde crud, maron mai ades și galben, foarte mult galben. Lanurile de rapiță înveseleau tabloul și iradiiau o lumină stranie de bucurie a regăsirii.
Întoarcerea acasă e întotdeauna o bucurie!
Dar ce te faci cu atașamentul față de ceva fie el bun material, om, suflet, iubire?…
Atâta timp cât mămăstirea zidită în sufletul tău e cu tine tot timpul, ești acasă oriunde, pe orice continent ai fi și niciodată nu ești singur.
Scriu la o săptămână după revenirea în jungla cotidiană care pare a fi mai sălbatică pe alocuri prin mulțimea și varietatea provocărilor. Ziua negustor, noaptea poet cum bine zicea Goga. Scindarea între cele două registre poate avea pante abrupte pe alocuri și te poate pune față în față cu a lua niște decizii(…)
Thailanda mi-a fost acasă timp de aproape două săptămâni și provocarea maximă nu a fost obișnuința cu noua casă, de fapt căsuța dintr-un retreat yoga, cât compania celorlalte prezențe de vietăți: de la insecte și păsări de zi ori noapte la reptile, tarantule de dimensiuni mai mici ori mai mari ce-și ocupau spațiul descoperit ce putea fi foarte bine același în care respirai noaptea, la animalele domestice rezultate din încrucișări genitice în laboratoare- vezi pisicile rezultate- sau domesticite bivoli recuperați după luptele din arene. Totul aflat într-un areal bio, eco cu un respect și cult pentru mama natură.
Baldachinul de bumbac fixat în tavan avea rolul de protecție dar uitam sau cu bună știință în lăsam nedesfăcut pentru a putea experimenta viețuirea în comuniune cu natura și provocările ei. Denumirea caselor lua numele de bungalou dar avand contactul anterior cu bungalourile din jungla amazoniană din Peru, aici îmi pareau mai curând căsuțe din turtă dulce ce-și așteptau prințesele. Decorate cu obiecte ce aveau o vechime de sute de ani și colecționate din lume de proprietară (o Xena războinică nu mai înalta de 1,50 m) , de pe diverse continente, îmi dau sentimentul de invitată în propria curte și grădină, convinsă fiind că am mai trăit asta.
Zona de retret era situat in afara Chiang Mai și situat în mijlocul arealului înconjurat de lanuri de orez și trei temple budiste. Revelionul thailandez, sărbătorit la 15 aprilie în fiece an, durează de fapt trei zile și trei nopți. Rugăciunile călugărilor se puteau auzi de la lasatul serii până în zori a doua zi. Noaptea toate viețuitoarele planetei păreau să-și fi dat întâlnire pentru Revelion în ierburile din fața căsuțelor și în lanurile din împrejurimi. Mama Pământ, Pacha Mama, Terra Nostra, părea să cânte și să danseze într-o binecuvântare mare cât o îmbrățisare unită în cer.
Aici, Revelionul e un prilej de a-ți sărbători bătrânii. Aceștia sunt spălați pe picioare de către un membru desemnat al familiei, de obicei cel mai merituos și apoi așteaptă cuminți binecuvântarea acestuia. Spre împlinire, înțelepțire, iertare și iubire. 
În oraș, a doua zi Songkranul lua dimensiunea unei curate nebunii dacă nu-ți schimbai percepția asupra manifestarii bucuriei prin binecuvântarea apei. Celebrele bătăi cu ape stradale cuprind frenetic atât pe localnicii îmbrăcati tradițional cât mai floral și viu colorat cât și turiștii care de voie ori de nevoie se alătură bucuriei binefăcătoare a elementului apei alături de celelalte elemente ale naturii: aer, pământ și foc. 
Provocarea supremă vine în momentul în care realizezi că Toți și Tot ești Tu și Tu ești Tot în ciuda a ceea ce aparent nu-ți place și satisface EGO-ul cărat cu tine atâtea mii de kilometri.
Toată știința pe care îți imaginai că ai dobândit-o e realizarea a câtă neștiință ascunde și de fapt cu cât afli mai multe pari a ști cât mai puține(…) Dacă ești atent, aici sufismul e la el acasă.
Experiența lanurilor de orez în bătaia vântului, a Songkranului = Anului Nou thailandez unde păreai plecat în viitor (se sărbătorea anul 2651) spre trecut, spre simplitatea și tihna femininului prezent la tot pasul, a unei zile întregi petrecută în compania elefanților vor rămâne odată cu mine și povestită spre voi ca experiență unică precum fiece respirație din noi suflată în lumina aceluiași soare. 
Cu mulțumiri pentru însoțire, Kapunka! în stilul thai ori Namaste!